8d906d0f3336fd57f3b88dd961ce7f71

Ulise, Ulise, vino la mama că te calcă mașina, băăă, Uliseeee, haoleu, ai grijă măăă! Acest strigăt disperat mă făcu să-mi întorc privirea către zona din care veneau, veneau, tropăiau totul în goana cailor mâncându-mi liniștea atât de prețioasă zilelor mele. Stăteam pe bancă bătut de o briză cât de cât rece așteptând să mi se răcorească picioarele de oboseală. Doar umblasem prin ditamai magazinul universal.

O ceată de țigani puri fără alte aliaje deosebite printre dinți, dar cu prețioasele lor nume la purtător, voiau să treacă bulevardul ce desparte locul aglomerat bun de furat de celălalt spațiu bun de ciordit. Penelopo, fir-ai a dracu, la ce coloare trecem, făăă? o întrebă aia bătrână pe fii-sa, probabil mai colorat modernă în mișcări și-n atitudine. Doar ce trăsese o flegmă interesantă pe bombeul sclipitor al unui fanfaraon de București. Hai răbdare, fă, babo, trecem cu toată lumea ca să nu calce dracu vreo căruță d’asta patru ori patru roți fiecare. E de bine la aglomerație, poate ne iese o prăduială de la fițoșii ăștia, îi răspunse Faraon cel tânăr cu mișcări de felină la degete.

Două tinere emancipate, în rochițe vaporoase îmbrăcate, se grăbiră în a se da mai într-o parte din calea mirosului puturos ce răzbătea din direcția găștii de țigani. Am dedus, pentru că prea se strâmbau hlizindu-se, pfu, pfu, cu șervețelele umede la năsucurile lor fine. Dar ce aveți măi, fetelor?, era să le strig, e parfum unic din balegă de cal în amestec lejer de vară cu transpirație nedată la apă de săptămâni întregi. Cât de fițoase puteți fi!, am completat eu discret în gând.

Într-o gălăgie ce acoperea ușor în decibeli zgomotul sutelor de motoare, stolul trecu cu deosebită grijă marele bulevard. Normal, și cu frica de moarte stabilită bine în fustele largi și în pantalonii lor șalvari a la filmele indiene. Câțiva tineri pe skateboard-uri făcură jaloane printre ei cu deosebita grijă în a nu le atinge știutele metehne de a câștiga bani din piatra seacă. Aoleeeu, aoleeuu, mi-a rupt piciorul de la julitura aiaaaa, ar crăncăni unul mai actor sperând la despăgubiri!

Se opriră lângă mine umilindu-mi de asfalt speranța că vor trece ca vântul și ca gândul, că vor zbura în zări senine lăsându-mă să admir traficul liniștit. Da’ de unde, tovarăși de râs! L-am văzut doar pe Faraon cum își mișcă ciocatele negre cu vârf îndoit către mine, întrebându-mă sec. Ia zi, fratele meu, că te văd mai de-al nostru așa colorat, pe unde mergem spre Piața Romanii ?