sefu_diploma_de_doctor

M-am făcut de ceva vreme Doctor în dat cu părerea, ba chiar, în curând o să-mi schimb pomposul blogger cu denumirea asta mai din popor titrat preluată. Cum va suna oare? Hei, Il dottore!, mă voi auzi strigat pe aici prin neantul internetului. Numai așa voi scrie, cu nasul pe sus uitându-mă la voi,  cu prăjina aia lungă intrată sănătos în partea-mi dorsală nici gâtul să nu se miște, și cu ochii mijiți către sclavilor ce sunteți. Păi ce? Nu este la modă ca din obscuritatea generală în care trăim să răsară printre amărășteni, așa hocus-pocus peste noapte, nenumărați aspiranți la titlu academic în orice domeniu?

Dacă ar fi doar asta!  Cum criticii sunt ocupați de la un alt nivel să observe orice mișcare făcută în interes propriu, titulaturile și denumirile fastuoase fiind de domeniul prezentului, s-a uitat de duzinarii județelor care, conform ultimelor statistici în domeniu, au făcut facultăți și mastere pe bandă rulantă așa cum scriu eu lucrarea de doctorat. La imprimantă, tătuțu! Așa a apărut politicianul care mai ieri alaltăieri se chinuia printr-o școală profesională abia terminată sau tot același care promova seralul la vârsta mea apropiată de pensie. Și ăștia E mulți, țineți cont la Il dottore! Așa se primenește clasa politică.

Asa că, m-am decis să fac parte din lumea buna a doctoranzilor făcuți la apelul bocancilor. Ca-n armată. Drepți, privirea la mine, ce vrei tu să te faci, soldat?, te întreba un veteran mai cu c…..iele la el. Doctor, să trăiți domnul veteran, îi răspundeai sacadat, luând-o deja fuga marș să „consulți” ceva găleți cu apă în wc-ul subunității. Cică, tocmai acum, citeam azi pe undeva, doctoratul în sine a devenit fără valoare în societatea atât de fandosită a high class-ului românesc. Daaa! Și nu numai, vorbește lumea cu dedesubturi. Se zice că doctoratul ar fi căutat și de ăștia de la DNA. O sa-i sară paginile cât colo, o să fie anchetat și judecat cu execuție cât să-i stea bine câțiva ani buni la beciul domnesc. Tocmai acum? Ce ghinion! Când mi s-a năzărit să mă fac și eu ditamai Doctorul? E lucrătură, credeți-mă!

Să fim sinceri acum, dar mai ales serioși, câți reușeau să-și facă lucrarea pe propriile forțe și prin propria inteligență? Sau mai mult, cât să evolueze știința asta atât de repede și câte cercetări să se producă, mai ales în România cea cu bani foarte multi alocați inovației, pentru ca mii de doctoranzi pe bandă rulantă scoși sa fie unici în lucrările lor? Dar astea-s palavre de-ale mele scoase acum la o gândire mai aprofundată. Nu mă băgați în seamă! Sunt doar Doctor în baliverne.