FAT CAT POLITICIAN

Privindu-l ieri pe un politician local minute bune cu pasiune în a-l cataloga, să nu se creadă că m-as fi putut îndrăgosti de el, măi, urât mai era!, mi-am zis bolborosindu-mi în barbă o înjurătură porcoasă la adresa lui. Cum era și normal. Nu degeaba, să nu se interpreteze c-aș fi spurcat la gură, ci provocat fiind, înainte de a mă da în stambă, de kilogramele lui așezate strategic pe burtă și pe ceafă. Gen porc. Uitați ce propun eu! Păi, nu este normal ca pe buletinele de vot să fie menționată și greutatea lui? Să știm și noi cine s-a îngrășat după alegeri la intrarea lui pe funcție, cine înfulecă mai abitir pe scaunul lui de împărat local, cine mai dă câte o  petrecere lăsată cu grătare grase la burdihan, cine o duce mai bine ca înainte.

Poate ar trebui să se bage un standard de frumusețe și un stas de cât de bine arată un politician din față, lateral și pe de la spate. Să existe un podium unde să defileze pe tocuri de 10 toată protipendada senatorială, tot vârful de gamă din camera deputaților, toți liderii de partide, asta pentru a decide și noi cine merită să stea pe acolo și cine nu. Să votăm, zic! Nu că aș dori să arate toți genul 90-60-90, ceva ca Victor Slav mânca-i-aș pectoralii lui (așa este expresia, nu vă așezați pe gânduri), dar acolo puțin trași printr-un inel normal și nu pe unul de butoi, chiar aș aprecia.

O să spuneți că omul politic nu trebuie să fie frumos, că el trebuie să aibă ceva în cap, să scoată legi pe bandă rulantă pentru a ne merge bine în țara noastră, dar dacă ei n-au nimic d-alde creier, măcar să fie bărbați bine. Dar așa, și prost și cu burtă, și bătut cu leuca și cu ditamai curul, și chiulangiu și cu chelie, asta nu-mi mai convine. Așa că, propun o lege prin care omul politic să fie monitorizat de cei de la moda operațiuni speciale odată cu trecerea anilor, și să fie primit prin politică numai după ce Cătălin Botezatu îi aprobă fizionomia și corpul de atlet. Poză să fie!