1,90 înălțime, fizic lucrat la sala….de mese, structurat din fier forjat pe ogoarele patriei, atlet efervescent după osânza porcului, pasionat de soare, mare, înotătoare ajutătoare. Mă uit după el fără îngrijorarea că s-ar putea îneca. Îi stă bine echipat de jur împrejur cu acel cerc din plastic pe după mijlocelul ca tras prin inelul butoiului cu vin, prin el, colacul salvator.

Îmi imaginasem altfel Lacul Lebedelor. Ehe! De când îmi doream să văd acel spectacol de balet în toată splendoarea lui! Sperasem ca atunci când voi fi spectator la Лебединое Озеро (în rusa mea aproximativă) să devin un pasionat al genului în care el, în cazul de față fără izmenele alea strâmte pe picioare, s-o poarte pe aripi de iubire pe ea, pe Oddeta, cea care avea să devină, fără ca eu să știu, prințesa plajei. Din păcate, pe aceasta n-am reușit s-o prind în poză, fiind cumva atentă să-și aranjeze, imediat ce ieșise din valurile mării, fusta zorzonată plina de scoicile ce-i atârnau greu pe voaluri crețoline ce-i căzuseră în vine.

Dar să vă povestesc spectacolul încă de la tragerea cortinei. L-am văzut pe balerin cum se ridică de pe pled anevoios pe poante, cum se armonizează cu sunetul mării, cum își coordonează nativ brațele și picioarele într-un plie generos către audiența care-l sorbea din ochi, ca apoi, într-un rond de jambe bine garnisit cu un fondu spectaculos, să intre în apa mării. Aplauze furtunoase și râsete pe înfundate. Nu-i ieșiseră exact figurile de dans, mai ales că se și dezechilibrase puțin în murmurul spectatorilor care îi apreciaseră totuși curajul, dar era acolo ca prim dansator.

Luase deja două guri de apă sărată, fiind salvat spectaculos de la sorbituri după sorbituri de colacul gen tractor la modă prin Mamaia. Precizie elvețiană, putere silențioasă, rezistență controlată, susținere imperială, toate regăsite în acest sensibil balerin. Pe fondul muzicii simfonice bine pusă în scenă de mare, dirijată unic de Semen Riabov, apăru din actul doi dorința lui de a-și lua revanșa în fața vrăjitoarei care-i transformase iubita într-o lebădă neagră care îl aștepta spărgând semințe pe nisipul fierbinte.

Combină câteva exerciții într-o dinamică și rapiditate bine executate având apa până la genunchi, reuși cu chiu, cu vai, să se strecoare cu armonie și farmec într-un triplu țulup printre meduze balerine, ca apoi, într-un ghinion total, să se dezechilibreze plescăind spuma valurilor. Fluierături, degete băgate în gură cu neseriozitate de mai toți cei care asistaseră la spectacol, nemulțumiri cu cerut de bilete înapoi, cortina trasă cu repeziciune, și retragere pe pled având capul în pământ. Ce mai! Dezastru! Tocmai atunci am reușit să-i trag o poză. Altfel? Se ducea naibii povestea mea cu balerinul de pe plajă.