blesteme1

Mi-a tăiat unul fața. Mda, nu la propriu cu vreun cuțit ceva sau cu mașina de tuns iarba, din cauza asta păstrându-mi intactă angelica oferită de natură, ci din cauza figuratului și figurantului șofer care a trecut ieri prin fața mașinii mele, mai să ne întâlnim bușiți fiind pe drumurile orașului. Ce să facă și el? Considerând că timpul și spațiul în teoria relativității nu sunt mărimi între care există o legătură intrinsecă și ca urmare, ele putând fi considerate entități separate, tipul de la volanul unui bemveu cu numere de Balgaria (cum de se face dracu, că numai de d-ăștia am parte?) i-a dat cu flit lui Einstein chiar atunci pe șosea.

Așa că, și-a luat superba aia de mașină și a propulsat-o în timp fără a mai ține cont de spațiul pe care îl avea între bordura delimitatoare de sensuri și mașina mea. Curat murdar, coane!, mai că i-am strigat ca un țăran pe geamul mașinii care se dăduse cu nasul de frână mai să mă sugrume și pe mine cu centura de gat. Prin urmare, odată ajuns acasă, primul meu gând a fost să-i scriu ceva cu dedicație și simpatie să-i trăiască și să-i mai dea. Cum cine? Eu, și pe viitor, tătuțu, și pe viitor!

Chip de zân și chip de drac, la tine în pat pe un luciu de lac, pricopsește-te, aburește-te, vrăjește-te, să ai parte de belele și inele pe degetele mari de la picere, să-ți crească brusc cocoașă-n spate, lemn să-l ai piciorul drept și bătăturile coapte, din drum să-ți sară o piatră-n cap, cap de înger? Nu, de drac!