master-plan-autostrazi

Când aud de hărți mă ia cu tremurat. Așa am ajuns. Dârdâi, fac spume la gură, arunc totul pe jos ce-mi vine la mână, țip într-una ca un disperat ce sunt, înjur în dreapta, dar mai ales în stânga despre băga-mi-aș, făcea-mi-aș, morții mă-sii și alte tipuri de perversități verbale, ca apoi, dintr-o dată, să rămân cu ochii ficși pe pereți. A înnebunit!, își vor zice în șoaptă apropiații mei. Da, hărțile m-au adus în halul asta rău de tot, hărțile autostrăzilor din România. Ce să fac și eu! Pun la suflet, ăsta sunt! Cică a apărut un nou Masterplan al autostrăzilor din România desenat ultimul răcnet în materie de cartografiere, cu tot cu munți și văi, mori de vânt, râuri repezi, trecători, aici incluzând sute și mii de kilometri de autostradă să ne săturăm dracu odată și odată de criticat.

Deja mi-am cumpărat harta respectivă și câteva mașinuțe din acelea metalice de jucărie. Brr, brrum, vreau să trec munții pe Valea Oltului? Nimic mai simplu. Încalec Lamborghini meu culoarea oului de rață metalizat și viteză pe autostradă până la Nădlac. 200 km pe minut. Aici dau de vreo cinci tiruri pline ochi cu Dustere de la Mioveni. Șoferii? Extrem de fericiți mai să le-o ia mustața peste graniță de atâta bucurie pe chipurile lor. Cică, au scăpat de aglomerație, de trafic infernal, de fetițele cu tarif mare, de tot ce înseamnă drumuri rele în România. Acum este altfel, domule! se repede unul la reportofonul pe care îl țineam mai aproape de gura lui. Putem circula normal.

Acum harta asta este făcută dintr-un material mai lucios pe care aluneci cu viteză mare, este mai orientată modern spre occident, are relieful în trei de de, nici nu se compară cu vechiu asfalt de pe drumurile românești, îmi țipa un altul în urechi. Are dreptate! Când să plec, hop, un polițist de frontieră mă întreabă rapid de ce nu am numere de înmatriculare la mașină. Stai domnule!, îi răspund, doar am cumpărat mașina de la Kaufland și n-am avut timp s-o înscriu în circulație. Profit de neatenția lui, și zbang repede viteză pe drumul de întoarcere spre casă pe autostrada Brașov-Predeal-Comarnic-București. 2 minute mi-a luat. Belea! Au lucrat ăștia la drumurile astea perfect! Nu ca înainte, cu furcăciuni grămadă!

Las Lamborghini-ul în garajul de pe covor, și mă urc într-un Mercedes pe care îl conduc cu mare ușurință pe toate autostrăzile de pa hartă, iar și iar până în vama Nădlac după câteva ture de țară. Polițistul se uită mirat la mine, dă târcoale mașinii, se freacă la ochi și pleacă. Îmi zâmbesc fericit în barbă și-i mulțumesc Celui de sus că în sfârșit avem autostrăzi. 100 de lei costă harta. Cumpărați-o!