optimistul.com

Unicitatea primei întâlniri cu ploaia provoacă curiozitatea pură a fetiței și emoție cu fior prin sufletul celor care privesc. Cuvintele sunt de prisos, aici, acum.

Ideea de a scrie despre bucuria copiilor prezentă în preajma Halloween-ului, mi-a fost oferită de poza unei prietene de pe facebook, poză în care apărea ea alături de frumoșii ei copii, toți ținând în brațe un arătos dovleac scobit. Se muncise mult la el. Ca dovadă era postarea care arăta ora 21:58 însoțită cu un comentariu de toată isprava pe care îl postez aici cu speranța că nu se va supăra.

Când ai de scobit ‘nșpe dovleci, de scris la română și la matematică… e complicat. Așa arătau rândurile ei parcă scoase dintr-un oftat prelung de oboseală adunată de peste zi, oboseală care apărea evidențiată și în fotografia de care vă povestesc cu sârg aici.

Nu v-aș fi spus chestia păstrând-o ca pe o oarecare postare, dacă alături de trăsăturile obosite ale mămicii nu erau chipurile copiilor ei extrem de fericite într-un contrast dificil de expus în cuvinte. Nu vă pot descrie în scris râsul Continuă lectura „Multpreacredincioșilor cu dedicație. Halloweenul este sărbătoarea copiilor, ce este greu de înțeles!?” →

Defecte avem cu toții fără discriminare, unii mai multe să fie la ei acolo, alții mai puține chiar acum mă laud singur. Vrăjeală pe mine. Mare lucru să-mi recunosc defectele zeci printre atâtea mii calități care nu mă lasă să respir cum trebuie printre banali pământeni. Caterincă pe mine. Până la urmă, trebuie să recunosc, mai cu silă, mai cu milă, că dispun, tăticu, dispun de toate cele omenești care mă fac uman mai mereu, dar și grosolan, bădăran, grobian, câteodată. E de la El cu îngăduință.

Totul este să ne dăm seama la timpul potrivit de ale noastre defecte, “îmbunătățind” cât mai mult posibil acea tehnică de recunoaștere a lor printre atâtea ambiții uneori prostești sau printre nenumărate dorințe uneori exagerate. Pentru o lume mai bună, așa cum ne dorim cu toții, este necesar să trecem peste defectele celorlalți apreciindu-le mai mult calitățile, să învățăm cum să le percepem înainte de a le Continuă lectura „Defectele noastre” →

Să nu se supere nimeni pe mine, dar eu iubesc femeile sânge în instalație care vor să se bată de la egal la egal cu bărbații. Mai ales că, cum am constat cu toții, prin organul suprem al puterii de stat sunt aleși, din păcate, numai vai de capul lor de bătrâni obosiți majoritatea, chiulangii de drept comun, privitori ai filmelor deocheate, care, la un moment dat, vor trebui puși la punct de tinere profesoare dure în exprimare bine așezate în emancipare. Aș vota la două mâini, cum o fac de obicei și băieții aleși, femeile în politică. Pe cele bine aranjate la costum sexi deux pieces bine strâns pe corp să moară și Kenzo de oftică, aranjate maxim cu o geantă Birkin pe umeri, dar și cu o pereche de pantofi J. Maurice în superbele lor picioare.

Le-aș vota pe cele neocrotite de nimeni, fără de sponsor vai Continuă lectura „Eu ador femeia în politică” →

Am aflat că județul nostru va avea în sfatul bătrânilor cea mai bună senatoare posibilă, aleasă cu mintea, și nu cu alte intenții limba colegilor de partid atârnând pământul. Ea va fi cea care ne va reprezenta locul natal, spiritul acestuia, frumusețea care ne va aduce mândrie printre aleșii ăia mai toți burtoși, senatoarea ce va avea ca vârf de lance doctrina social democrată very sexoasă, se lansă un coleg într-un discursul motivațional emoțional. Trăgea cu ochiul de la prezidiu la fusta extrem de strâmtă a viitoarei alese. Doamne! Cum de nu i-o plesni fusta!, chiar vă rog să votați sincer pe bază de profesionalism!, i se amestecară gândurile cu vorbele într-un talmeș-balmeș pe bază de ingeniozitate, expresii rostite scrupulos mai să-i sară din orbită nehaliții lui ochi.

Deja mai marii poeți ai partidului, specialiști în panouri afișate cu îndemnuri strategice având atingerile viitorilor votanți imprimate, își puseseră Continuă lectura „Cât de bune ne sunt senatoarele?” →

Epoca medievală ar fi fost una dintre cele mai violente perioade ale istoriei omenirii. De netăgăduit. Cunoaștem, mai din auzite, mai din citite, de pe site-ul celor de la Historia, de metodele prin care tortura plină de bestialitate era prezentă în acele vremuri tulburi din portofoliul omenirii. Bună la o adică și epoca asta medievală transferată cu mare plăcere și-n timpurile noastre! Poate așa s-o băgam într-o sacoșă și s-o trecem fraudulos granița dintre timpuri, măcar pentru a trage din dânsa niscai necunoscute metode de tortură bune la scos dracii din politicieni.

Vrea vreunul să se corupă până-n măduva oaselor? Hop, un Taur Sicilian pe numele lui de scenă, un fel de chin la proțap în care dragul de politician să se facă bine, pentru că mie nu-mi place friptura în sânge.

Taurul Sicilian consta într-un taur făcut din metal care avea o portiță în partea laterală sau dorsală. Condamnații erau băgați înăuntrul, iar dedesubt se făcea foc. Metalul se încingea, iar condamnatul dinauntru era efectiv prăjit asemeni unei fripturi la cuptor.

Dorește altul mai agresiv care tot atacă statul de drept, el voind codul penal schimbat spre beneficiul lui de mare sculă șef de senat, ăla în care Continuă lectura „Cum se poate tortura un politician” →