foto-04-hrisov-eliberare-1

Despre Călărași, orașul unde m-am născut și unde mi-am consumat energiile până la vârsta asta, se pot spune nenumărate lucruri interesante doar amintind trecutul ca făcând parte din localitatea frumos așezată pe malurile Borcei de mâna invizibilă a destinului. Întotdeauna m-am regăsit aici printre străduțele intersectate în liniile drepte desenate de arhitecții vremurilor trecute. Mai mereu m-am căutat prin locurile orașului vechi care vor avea de oferit amintiri care mai de care mai plăcute dorințelor noastre de a cunoaște istoria orașului. De la clădiri pe care patina trecutului este încă prezentă ochilor noștri prin modul arhitectonic deosebit, până la oamenii locului trecuți dincolo în neființă, care, prin lucrările lor literare sau istorice, au lăsat Călărașiului patrimoniul cultural de care suntem atât de mândri.

Anul acesta, orașul nostru aniversează, printre altele care vor fi menționate pe rând, ca sa nu ne aglomeram prea mult cu cifre, 421 de ani de la atestarea documentară a localității Lichirești (Călărași). Într-un hrisov emis la 25 iulie 1630, în București,  voievodul Leon Tomşa, însărcinează mai mulți boieri să caute și adevereze pentru rumânii Dragului Postelnic, cari au fost din Lichireşti şi şăd acum în Crăciani, care rumâni va fi șăzut în Crăceani din legătura lui Mihai Vodă încolo. Am întrebat și eu, ce-i aia legătura lui Mihai? Explicația? Aceste trei cuvinte plus cele două denumiri de localități sunt cheia celor 421 de ani. Mihai Viteazul a dat o lege în 1595 după care țăranii nu mai puteau să fugă de pe o moșie pe alta, ci trebuiau să rămână acolo unde erau. În termenii vremurilor? I-a legat de pământ pe țărani. Măsura privea în primul rând pe stăpânii ai căror șerbi fugiseră de pe moșia lor, interzicându-le acestora de a mai încerca să-i găsească la alt stăpân de unde să-i recupereze.

Poate nu știe multă lume care este istoricul denumirii Lichiresti. Îl aflasem si eu acum ceva timp, dar îl uitasem. Târgul a fost denumit după hramul acordat primului lăcaș creștin Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei. Mira sau Myra este orașul antic situat în regiunea Lichia/ Licia din Asia Mică unde a trăit Sfântul Nicolae – Făcătorul de minuni, cel căruia îi poartă numele mulți români. Biserica are istoria unui martir, dacă pot să mă exprim așa, deoarece actuala construcție este ridicată pe urmele unei vechi biserici care se dărâmase în urma cutremurului devastator din 1829 și care, a fost săvârșită la 1836 în urma unor donații făcute de familia unui general rus care participase activ la războiul ruso-turc desfășurat pe la Silistra pe undeva. Despre biserica Sfântul Nicolae cu al ei celebru preot Purcărea, tata popa, cum îi ziceam când eram copil, sunt multe de spus din imaginile păstrate în memorie. Fiindcă bisericii Sfântul Nicolae îi datorez prima gură de vin adevărat sorbind întotdeauna toată lingurița cu plăcere, dar și primul ocol făcut de Paști cu candoare în suflet. Bisericii Sfântul Nicolae îi datorez căsătoria prin care i-am jurat lui Dumnezeu ca fiind susținător pe viață al soției, dar și slujba de botez a fiului meu ținută sub cupola ei veche în ani. Câte amintiri!

Urbea noastră, de care mă leagă rădăcina vieții, sărbătorește anul acesta 225 de ani de la prima menționare cu numele de Călărași într-o oarecare hartă austriacă desenată cam pe la 1791 de un oarecare Specht. Vechi oraș, ar spune multă lume modernă care se dorește ca o întoarcere în timp a gusturilor noastre saturate de nou. Vechi, dar cu atât de multe oferite prezentului prin ochii trecutului lăsat nouă, proprietarilor de drept ca moștenire. Vechi oraș cu frumuseți ascunse nedescoperite încă de majoritatea locuitorilor săi, Călărașiul și-a luat denumirea nesolicitând-o nimănui expres, ci doar făcând o înțelegere verbală cu niscai călărași cazați în căpitănia ce fusese stabilită în târg. Aceștia din urmă doar l-au întrebat pe oraș. Simplu. Vrei să te numești Călărași întru amintirea noastră în veșnicie? Și Călărași i-a rămas numele, că tare sunt mândru de el!

Mai departe aici