6627281

Femeia singură după 40 de ani este rea? Asa zic ăștia într-o revistă, să nu dea nimeni cu parul și nici să mă dea la lei pentru a-mi fi mâncate tastele laptopului. Cică, din nepătrunsul sufletului ei s-ar naște, dintr-o dată, acea nemulțumire de aproape orice și oricine, de așa zisă neprimitoare figură zilnică privită în fiecare oglindă ivită, de serviciu, făcându-le colegilor orele de muncă grele în preajma ei fiind, de tot ce o înconjoară. C-ar deveni o cutră nesuferită, o gaiță rea de gură, o scorpie urâtă. Ma scuzați!

Am voie să-mi dau și eu cu părerea?  Definiția scorpiei nu este una peiorativă și, cu siguranță nu are o conotație negativă. Femeia de peste 40 de ani nu a vrut să se mărite, clar! A fost alegerea ei. Nu este nimeni de vină. Din cauza asta au și ajuns-o anii din urmă. Scorpia, în contextul nostru, a fost dintotdeauna o femeie puternică, care a știut mereu ce vrea, dar mai mult ce nu vrea. Ea a fost sigură pe dând la spate mai toate ofertele de prietenie, ăla-i sărac, ăla-i urât, ăla-i prost. Ea s-a descurcat fără ajutor și, cel mai important, nu a alergat niciodată disperată să cucerească un bărbat, ci mai degrabă a așteptat momentul potrivit care nu a mai venit.

A strâmbat mereu din nas, hm, nu-i de mine ăla, e nașpa celălalt, sunt prea specială pentru nesuferitul ăla, sunt prea afectată pentru zilele astea în care trăim. Vaaai! Cum că, ar fi devenit rea dintr-o dată, c-ar fi negat orice spus de alții la adresa ei, c-ar fi ajuns egoistă pe colege, pe prietene, pe realizările altora. Că nu și-ar fi schimbat planurile nici moartă, interesele, pasiunile, că s-ar fi străduit să rămână perfectă în singurătatea ei. Cuvintele astea din urmă sunt din revistă, a se ține cont! Nenorociți ziariști!

S-ar zice că femeia peste 40 de ani singură ar fi în prezent prea superficială. C-ar fi venit vremurile care au determinat-o să sară brusc peste principii, peste unele aspecte ce i-au fost odată literă de lege primordiale în alegerile ei, cum n-ar mai ține cont de caracterul frumos al unui bărbat, de emanciparea și statutul lui. Acum este bun orice, înălțimea, felul de a se îmbrăca, culoarea ochilor lui sau comportamentul prea adolescentin pentru gusturile ei prea deosebite odată. Ai face orice pentru o viață în doi? Orice?, ar întreba-o atunci destinul? Lăsând capul în jos, doar își murmură câteva versuri citite pe undeva pe pagina unui blogger nesuferit. Trecut-au anii ce s-au dus, îmi pare rău d-atâta plâns, n-am vrut s-aleg la întâmplare, mi-am dat inima la cizelare.