palatul-culturii-din-iasi

Îmi vând tot ce-am agonisit până acum. Cele două hectare teren arabil lăsate moștenire de la mama, mașina pe care am cumpărat-o în ratele celor șapte ani scurși greu de tot, rinichiul drept ce a început să facă deja valuri pe OLX , trei sute de milioane alergători pursânge, donator lăbar de drept comun scrie pe mine, plus, mare atenție, trei sferturi din iq-ul meu pentru care se bat trei corporații din industria farmaceutică, google, facebook și alți câțiva milionari plini de petrodolari. Vreau să-mi construiesc palat. Ce dacă o să rămân sărac și prost pe vecie! Este treaba mea. S-a înțeles?

O să am ditamai casa cum nu au toți amărăștenii, o să dețin cea mai impresionantă clădire locuibilă din orașul meu, aici unde toți pârliții și-au tras minuscule vile, o să fiu apreciat pentru potenta mea realizare în domeniul arhitectural, urbanistic zonal, estetic unic concepțional. Ca să vă faceți o primă impresie cam unde vreau să ajung din puțina inteligență care mi-a mai rămas, cum o să arate bestial, fără pic de tradițional, unic mortal, o să vă explic în câteva rânduri ce va însemna pe piața construcțiilor această piesă ce va fi realizată în stil propriu multi recreațional.

Va avea câteva zeci de camere, deocamdată la roșu, patru etaje cu monitorizare video falsă, de unde atâția bani?, nemobilată în primă fază, va veni vremea să-mi vând și ultimul rinichi, grajd pentru herghelia de cai putere, deocamdată doar pentru bicicleta luată la mâna a doua, plus, plus, surpriză, multe tablouri cu Dartanian, Uiliam al șaselea și Napoleon pe cal. Agățate de tavan vor fi candelabre din sticlă Murano de Beijing. Ce zice lumea? Invidioasă, invidioasă?

Soția își dorea, inițial, o căsuță ceva în genul pozei de mai jos, prea simplu pentru mine, prea banal, prea ca de la țară. Cică, grădină cu flori multe, gazon, liniște și alte multe prostii femeiești care îmi displac cu desăvârșire. Greu am lămurit-o să renunțe la ideile ei „învechite” luate de prin revistele astea de bonton, de artă contemporană și peisagistică modern abstractă, greu!

proiecte-de-case-la-tara-cottage-style-homes-plans-7

I-am zis cu puținul discernământ pe care îl mai aveam. Dragă, eu vreau să fiu laudat de toată lumea care apreciază bunul gust și măreția, vreau și-mi doresc să fiu cel mai invidiat, cel mai discutat, cel mai aplaudat. Dă-mă draq! Apoi, am continuat eu stăpân pe mine, dacă vrem și noi să jucăm o de-a v-ți ascunselea, n-o să avem noi la dispoziție dormitoarele grămadă, băile nenumărate, holurile la dispoziție sau imensul living în care o să găzduim cocktail-urile? Păi nu? Dacă or să vină la noi mulții noștri prieteni, 2-3 îi număr pe degete, n-o să avem noi alternative sa-i omenim cum trebuie? Sau dacă copiii noștri( motivațional și realistic discurs) vor realiza că tot mai bine le este acasă, nu va fi bine să avem? Ce poate fi ospitalier decât să te mândrești cu așa casă!?, am încheiat plin de convingere dialogul prin care am dat-o gata să fie de acord. Cum ăsta ar fi fost singurul capitol la care aveam unele dubii c-am să reușesc în demersul meu de a-mi construi casa mult visată, am dat start planului. Vă place ce-a ieșit în poza de la intrare?