jokerlaughs

Vai de capul lor, al babelor, gloabelor, ce dracu’ ați făcut, nevinovatelor? L-ați câștigat la cărți pe Teodosie? Aseară s-a întâmplat nenorocirea? L-ați băgat la mijloc? Pe ce jucați? Păi să vă luăm la bani mărunți înainte să intre DNA-ul pe fir, și să vă întrebăm cum a fost cu partida de macao pe care ați încins-o nebunește până în zorii zilei. Cum? Aha! Deci, v-ați adunat seara la crepuscul în „chilia” vilei luxoase de la malul mării a înaltului cleric, v-ați făcut lejere cu un pahar de anafură având gustul ploșniței de fabricație scoțiană, după care, în timp ce tânărul băiat de casă, student eminent le teologie, pregătea o mică gustare cu icre negre și alte astea mai cerești, voi ați dat startul unei partide ușoare de încălzire?

Mici ghidușii, pentru a vă da seama în ce formă se scaldă adversarul, pentru că, de pe drum, ați discutat efervescent despre cum și în ce fel să-l curățați de toate cele sfinte, și mai ales de bani, pe sărmanul Teodosie. Scurte glumițe cu tentă sexualăla care să râdă cu poftă, nebunaticul, dornic și el de o ieșire cu fetele, bătăi de încurajare pe umerii cam efeminați, chiar nu vreau să insinuez nimic, o iarbă trasă între două umflături de cărți, toate astea, pentru a urmări în detaliu starea de spirit a adversarului. Norocoaselor! El nu bănuia nimic în îngăduința Celui de sus care îi permisese să ducă o viață de boem pe pământ, huzur, trai comod și lipsit de griji.

Stătea relaxat picior peste picior îmbrăcat lejer în halatul din pufulete de urs brun, cu trabucul cubanez între dinții lui puțin cariați de atâta tămâie mestecată între slujbe, pentru impresia duhovnicească, cu pieptul puțin dezgolit știindu-se prea sexi pentru lumea asta pământeană, stătea privindu-le pe deasupra ochelarilor pe cele patru slujbașe extrem de atrăgătoare. Una era mai nasoală, își spuse liniștit în gând. Nu voise s-o cheme pe aceasta din urmă, avea și soțul mai gelos un pic, dar feblețea lui era încă plecată la Olănești. La băi. Bunăciunea aia mică și cu țâțe mari, gândi murdar uitându-se în sus……la lumina puternică ce răzbătea din becurile suta de wați fiecare. Ar trebui să-și ia economice, o cheltuială în minus nu strică niciodată, își spuse în momentul în care începu jocul adevărat.

El juca întotdeauna cu banii la vedere, tot ce avea și ce strânsese în săptămâna aceea de la unul de la altul, ce a fost strâns și pentru el. Fetele aveau la ele doar puțini mărunței. Nici nu avea pretenții. Știa la un moment dat că, acestea, din lipsa banilor, aveau să-i facă pe plac în urma diverselor pedepse, și or să se dezbrace până la piele. Ce delectare avea de fiecare dată! Ce clătire de ochi! Ce mântuire! Nu știa că fetele îi puseseră gând rău în noaptea aia. Nu știa că o să rămână gol pușcă nici măcar cu ai lui chiloți norocoși primiți cadou de la patriarh. Doar în dimineața următoare, când capul îi atârna greoi mahmur, își amintea vag cum pierduse toată averea la macao.

Cum „donase” rând pe rând toate pământurile retrocedate cu stăruință, toți banii din cont pe care îi strânsese cu multă pocăință, cum pierduse până și clopotul nou nouț ce fusese achiziționat cu multă trudă de la ultimul târg de accesorii bisericești. Se îmbătase mangă de ciudă, cum n-o făcuse niciodată! Era îngândurat. Doar auzi ca prin vis ceva ca un îndemn la poarta din lemn masiv de stejar care îi era pavăză împotriva lumii simple de afară. Deschideți, de la DNA vă deranjăm! Căutăm un Joker!