product_8875

Într-adevăr, dacă sunt purtați de cine trebuie la ora potrivită din zi și din noapte, ei ar face ravagii printre admiratori de orice vârstă ar fi ei cu ochii ca la melc ieșiți din orbite. Ghinionul nostru, al bărbaților, că nu sunt! Asta este! Când colanții sunt purtați de cineva pe care n-o interesează cum arată pe stradă, ea văzând alte colege de serviciu, mai tinere, cum au îmbrățișat moda asta de băgat ad-hoc bărbații în boală, parcă îți vine așa, trecătorule, să-ți muți privirea instantaneu de la oribilul peisaj. Și să vomiți.

Mda, alea tinere mai bine ar veni în curul gol la serviciu. Atunci da, n-aș mai avea nimic de zis la adresa lor. Ce atâtea ascunzișuri? Ce atâtea prefăcătorii? Au ceva de arătat lumii nesătule de frumos? Să o facă fără inhibiții. Şeful ar aprecia mai mult evoluția angajatelor sale în jobul prestat. Promovarea va veni simplu ca de la sine putere. Scuzați-mă! Tocmai am luat o palmă după ceafă de la cineva invizibil. I se aude chihăitul. Hi, hi, hi! O tipă, normal!

Dar să revin la ce mi-a ieșit în cale în dimineața asta, cu noroc aș zice. O bucată adevărată cam 25 de ani pe-un picior, suplă cam la 70 de kilograme călcătură fină, trup de sirenă cam de când avea pojar, plină de ifosele care-i tropăiau prin geanta purtată deosebit de generos în braț erect, înțolită în ultimul standard la colanți panteră. Buuuun! Cum de și-a adunat bucile căzute de prin așternuturi? Cum și le-a chemat la ea, cuțu, cuțu, recondiționate în ultimii ani pe la tot felul de săli de aerobic, reșapate pentru a li se scoate vergeturile inerente vârstei? O să se ridice, inerent, o voce feminină care o să-mi strige în ureche chiar acum: misoginule! Știi cât sunt de comozi ițarii pantalonii ăia?

Da, sunt comozi, nu zic nu, dar la fel de confortabile, îmi dau și eu cu părerea, pot să fie alte câteva zeci de țoale care îi pot da bunului gust statutul de care are nevoie într-o lume atât de kitsch-oasă. Apoi, drăciile alea strâmte pe bulane, sexy mother fucker n-am nicio obiecție la treaba asta, nu s-ar cuveni să se poarte într-un mediu mai casnic? Zic și eu, nu aruncați cu de toate ce vă vine acum la mână!

Tot venindu-mi în memorie imaginea grotească de care am avut parte în dimineața asta pe stomacul gol, fără o gură de cafea ca salvamar, îmi spune și mie cineva care ar fi modalitatea de îndepărtare a acesteia cât mai repede posibil? Fără înghesuială, vă rog!