p_14979_766x350-10-85

Ideea de a scrie despre bucuria copiilor prezentă în preajma Halloween-ului, mi-a fost oferită de poza unei prietene de pe facebook, poză în care apărea ea alături de frumoșii ei copii, toți ținând în brațe un arătos dovleac scobit. Se muncise mult la el. Ca dovadă era postarea care arăta ora 21:58 însoțită cu un comentariu de toată isprava pe care îl postez aici cu speranța că nu se va supăra.

Când ai de scobit ‘nșpe dovleci, de scris la română și la matematică… e complicat. Așa arătau rândurile ei parcă scoase dintr-un oftat prelung de oboseală adunată de peste zi, oboseală care apărea evidențiată și în fotografia de care vă povestesc cu sârg aici.

Nu v-aș fi spus chestia păstrând-o ca pe o oarecare postare, dacă alături de trăsăturile obosite ale mămicii nu erau chipurile copiilor ei extrem de fericite într-un contrast dificil de expus în cuvinte. Nu vă pot descrie în scris râsul imortalizat al fetei ținându-și cu dragoste prietenul dovleac pe după umeri, și nici chipul luminos al băiatului deja cu gândul la costumația de pirat ochi acoperit pe care o va purta mândru la petrecerea de Halloween. Ca dovleacul din poză să nu se supere, de fapt el fiind în aceste zile personajul principal al acestei sărbători pe care am adoptat-o cu toții, mai puțin ăi cârcotași care nu se gândesc deloc la copiii lor, aș dori să-i dedic și lui câteva cuvinte sincere.

Halloween-ul este o sărbătoare care place copiilor noștri fără existența clară a lui dar și poate. Ca alte obiceiuri americănești pe care le-am adoptat tacit de-a lungul vremii, sărbătoarea de Halloween este și a noastră. Importurile McDonald’s cu mâncarea lor plastifiată, cât și desenul animat Monsters cu arătările lor de speriat în personaje, sunt doar două exemple pe care vreau să le menționez aici. Cine l-ar putea opri pe fiul lui costumat în piratul Barbă Neagră să nu se bucure de o victorie pe câmpul de luptă împotriva vampirului din Transilvania? Sau cărui tătic nu i s-ar înmuia sufletul văzându-și fetița deghizată într-o albinuță drăgălașă alergând-o prin casă pe vrăjitoarea ce rea?

Defăimarea acestei sărbători pe care mulți o consideră antiromânească, nici nu vreau să-i bag prea mult în seamă pe cârcotașii de serviciu, nu-și are rostul într-un modernism în continuă mișcare cu repede înainte, mai ales că, starea de mulțumire sufletească a micuților prezentă în preajma Halloween-ului nu trebuie diminuată câtuși de puțin. Pentru că, fericirea deplină stabilită pe chipurile lor imaculate, fericire chiar înfățișată într-o fotografie făcută la repezeală în miezul ostenelii de peste zi, este unică. Mai presus de orice.