optimistul.com

La televiziunea publică din Papua Noua Guinee unde trăiește singurul trib de canibali din lume, tribul Korowai pe numele lui faimos ce să rămână în istorie, s-a dat spre prezentare acum ceva timp, la alegerile tribale parcă din 8 Iunie 2016, un interviu cu băștinașa șefă ce se dorea aleasă de câți mai mulți tribali rămași în urmă de civilizație și gândire. Zis și făcut.

Cum era de așteptat, cei mai mulți vânători-culegători au pus indigena pe cea care promitea cu mâna pe însemnul ei de la gât construit din nămol de Fiji uscat la soare, o mai multă schimbare în traficul junglei. În șase luni, ce mama dracu! Cum va face ea o cărare mai lată intre coliba unchiului Tom, bătrânul tribului, cel care o servise la micul dejun pe cea de-a douăzecea nevastă a lui, și coliba actualului ei bărbat, Continuă lectura „Poftă bună, canibali!” →

În ceruri se întâmplă acțiunea. Acum de dimineață toată lumea se trezește cu greu dezmorțindu-și oasele, un drac îi dă o palmă după ceafă altuia zbenguială în toată regula, o zână bună s-a trezit din greșeală în brațele unui împielițat ce a sedus-o cu zăhărelul tămâia să ajungă în patul lui, un înger se joacă cu un război colo în Siria, iar un altul cu o secetă în Sudan. Unul este negru, iar altul este alb, dar ce mai contează în această globalizare a cerului!? Amândoi manevrează la fel joystick-ul destinului a sute de mii de oameni. Doi îngeri galbeni, sunt mai mulți arondați pentru rasa oblică, tușesc în draci de la smogul acela de deasupra Shanghai-ului. Îi amuza, ce pl lor! Au de unde alege.

E veselie acolo sus, ce dacă ăștia pe pământ o ard cu toate păcatele din lume pe ei, cocoșați fiind de griji, de invidie, de ură nesătulă, de a vrea mult pentru el, de răutate! Cică pedepse pentru cei răi cu toate alea focul la ei, pe ei pe mama Continuă lectura „Noua ordine mondială din cer” →

Cum am citit pe pagina unei reviste de bărbați de beneficiile dormitului la peleul gol, cum că redactorii au sex experți printre ei dominați fiind de cultura naturalului Adam, m-am decis, mai ieri noapte, să-mi fac dezbrăcat cele 8 ore de somn. Soția s-a uitat puțin la mine cu acea privire aruncată de obicei nebunilor de pe stradă, și-a făcut semnul crucii cu ambele mâini din cauza asta nu se pune la mirare, ca să mă lase în pace știind că nu este bine să mă contrazică în momentele mele de creație. Doar m-a trimis printr-un semn în camera cealaltă. Mai dormisem eu la pielea goală în tinerețe, ehe, treeecutele amintiri mă bucură și-acum, cââând șalele mă dor, mă simt băăătrâââân!, parcă o zicea pe melodie una Eva Kiss, ce potrivire!

Dar să revin la profesioniștii din revistă pentru a le spune că, dacă eu procedez cum au zis ei în a-mi arunca hainele jos pe podea înainte să mă cuibăresc în pat, o belesc de două ori pe cratiță în cap. Unu la mână: regulile casei spun că hainele nu se pun pe jos, ci frumos strânse la baie, mai ales șosetele. Doi la mână: eu nu mai sunt pasăre de noapte să le mai am cu cuibăritul acum la anii mei maturi.

Apoi, spun meseriașii, dacă aș dormi dezbrăcat la o temperatura cât mai joasă în cameră, rece spre foarte rece, voi avea de câștigat numai beneficii după beneficii, să le crească lor laicurile de băieți buni ce sunt!

Cercetătorii au descoperit că atunci când oamenii dorm într-o cameră răcoroasă produc mult mai multă grăsime maro, o grăsime sănătoasă, stocată în gât, care arde caloriile și generează căldura corpului.

Maro? Dă-vă dracu! Or avea dreptate! Zis și făcut, am sărit din textile direct în patul rece, brrrr, gol pușcă și alte pistoale, cu telefonul ținut drept ochilor pentru a citi articolul până la capăt. Doar îmi tremurau dinții, atâââât! Îți protejezi Continuă lectura „Beneficiile dormitului la pielea goală” →

Era prin 1985 când mi-am tras prima pereche de blugi, una d-aia mișto să moară pretenarii de necaz, dar și fetele să cadă în limbă după mine. Ce Zico, ce Pyramid! Caca maca! Mie mi-i adusese un unchi care era maseur pe la echipa de fotbal Sportul Studențesc, blugi sculă made în Italy, bufanți și cu talia înaltă, dar largi lălâi pe mine, de nici curul meu de tânăr mascul nu se vedea din ei. Așa era moda. Privind în urmă la anii aceia, parcă regret că atunci nu se purtau jeanșii strâmți pe bulane pentru o impresie artistică cât mai accentuată. Din punctul acesta de vedere, noi, generația anilor ’80, am fost clar dezavantajați. Păi, să explic și de ce.

Eu nu am cur, așa am fost lăsat de la natură, nu râdeți pe înfundate acolo în spate! Am avut cur cât am fost tânăr, dar în zilele noastre, odată cu trecerea anilor, el mi-a intrat la apă. Atâta plajă, atâta baie, credeți că a fost ușor pentru el?  Cum vă explicam mai sus, norocul nu mi-a surâs trăind acele vremuri când moda mi-a dat întotdeauna cu lărgimea în cap.

Normal, mi-ar fi plăcut ca-n acele vremuri să-mi trag o pereche de blugi skinny cu push up, sau slim fit să mi se vadă toate cele, să bag gagicile în boală cu al meu super cur sexi mader facăr ochit printr-un material cu elastan Continuă lectura „Blugii prea strâmți? O himeră” →

Pentru că mai toată lumea bună se ia neinvitată de organul masculin, stând mai tot timpul în gură cu el, ba și fredonându-l în cap, ohooo!, ba culcat, mai mult sculat, mulți arhitecți măsurându-l cu diferite unelte care mai de care mai sofisticate, riglă, labă, iar o labă, metru de croitor, de tâmplar, în inchi, ba chiar în yarzi pentru ăia nesătui, m-am gândit, ca un măgar ce sunt, să definesc gustul. Nici prin gând nu-mi treceau așa de multe prostii, curat murdar coană Cicciolino, dacă nu auzeam astăzi de dimineață trei tineri care discutau foarte aprins, nici urdorile de la ochi nu le aveau date, de plăcerile avute cu lingua de unul dintre ei. Ia zi, mă! Ce gust avea?, îl întrebă un altul râzând în hohote mai să-mi sperie somnul ce încă moțăia pe mine. Ce tineri și ce vocabular aveau! Vai de mine! Păăăăi, pe vremea mea, până apucai să oferi o limbă gustoasă, te luau toate transpirațiile a convingere cu luna de pe cer și alte d-astea stelare.

Imediat mintea mea a luat-o razna, în a emite pe neuroni o linie de clasament de trei gusturi impecabile reieșite din trei farfurii diferite, nu din proprie experiență cum ar crede unii, ci doar din auzite de le bărbați versați artiști în Continuă lectura „Ce gust are pudendum femininum?” →

La kakanal românia tv s-a întâmplat celebrul meci de box între, în colțul roșu al micului ecran, Jiji Bicali zis mamîndrăgostitdeunsutien și, în colțul albastru al televizorului, Traian Băsescu însoțit de celebra lui poreclă colecționaruldesutiene, doi super luptători așa cum ii știe toată lumea, avizi până în străfundurile lor de un sutien marcă înregistrată Nuți. Bandit și Trăienel ăsta!, zic eu de aici din fotoliu. Păi la câte are el lăsate cadou pe când era la Cotroceni, câte a rupt cu dinții lui fioroși, cățeluș cu părul creț ( care creț?) ghidușit printre sânii generoși ai blondei, câte a colecționat el atunci, în acea perioadă de glorie când sutienele erau cumpărate numai din magazine de fițe din Paris?

Păi se poate? Ce zgârcit! Ce avar! Să nu-l lase el pe Jiji să miroasă măcar unul? Așa se aude prin târg. Cum că Băsescu și-ar deschide în curând o expoziție fără vânzare, ci doar pe pipăite cu imaginațiile fiecărui vizitator în parte, cu toate sutienele Elenei Udrea de la adolescență până la închisoarea cea neprimitoare care a lăsat-o mereu la țâțele goale. Cum că fiecare obiect va fi etichetat cu materialul din care a fost confecționat, magazinul de unde a fost cumpărat, data desfacerii lui de pe corpul Continuă lectura „Război total între Becali și Băsescu pentru sutienul Elenei Udrea ( pe o burtieră a unui post tv)” →

Vaaaaaai! Mi s-au udat deodată chiloții în cur, citind pe pagina unui celebru blogger o scriere de factura tehnică slabă, fără nicio strategie în atac, dar mai ales în apărare. Nu tu un dribling, nu tu un șut pe poartă, nu tu o acțiune în viteză să ridice cititorii în picioare! Frateeee, aici îmi doresc să ajung, să moară de oftică mai toți scriitorii dă năcaz! Pe piscul valorii cam pe unde este acum vedeta de care povestesc aici.

Să scriu un rahat de câteva rânduri şi aprecierile să-mi curgă grămadă, să trântesc mucii în cafeaua de dimineață, dar agențiile să stea la rând, zgârcioabele, ca să-mi plătească mizeria. Să am valoarea mea doar privind cu nețărmurită aroganță în jos, la căcații ăia de bloggeri începători care îndrăznesc să scrie în chinul facerii cam ce gândesc ei mai bine, să îi categorisesc cum mi se scoală, sunt celebru scoate-mă Continuă lectura „Să mă citiți când voi fi vedetă, nu acum!” →