descarcare-1

Cheamă-mă și am să vin oricând dorești, noaptea târziu când stelele dorm, dimineața devreme când soarele dă deșteptarea, acum, cheamă-mă la tine dacă mă vrei în infinitul tău creat pentru noi cei muritori, privește-mă clipă de clipă cum trăiesc eternitatea lumii în viața mea. Tu nu poți să mă condamni pentru ceea ce fac aici unde pământul dă piept cu zarea și cerul întâlnește Dunărea mea.

Nu cunoști stări ascunse în suflete triste, sentimente nespuse și, nici măcar iubirea, nici măcar ea nu te-a înduplecat câtuși de puțin să mi te oferi. Doar privești și dai speranțe. Atât? Aș vrea să te cunosc pe tine, adevărata, să-ți văd fața, chipul diafanic închipuit de mulți, aș vrea să te ating simbolic cu mâna mea reală, pe tine ce stai deoparte lăsând să se întâmple atâtea frunze din copaci. Exiști?

Mă destăinui în fața voastră pentru că nu am cui, cu floarea pasiunii încă vie pe cerul putred de nori, vă spun vouă pentru că nu am nici un confesional femeie căreia să-mi descarc sentimentele ce le simt adânc în pieptul bulversat de cenușiu. S-o luăm de la capăt. Mi-am pierdut șirul gândurilor. Așadar, ascultați cu urechile, cu pâlnia, cu stetoscopul, ascultați-mi inima cum îmi bate năvalnic dum și dum, auziți sângele cum îmi curge în debit mare pentru această dată târzie din calendar, cum trece ignorând colesterolul prin venele mele cu digurile făcute deja.

Dați-vă sonorul mai tare pentru a-mi auzi respirația sacadată de nerăbdare și dornică de aerul respirabil din preajma ei. Da, ați ghicit! Sunt îndrăgostit, oameni buni! Fiorul m-a cuprins până în adâncurile ființei mele făcând casă bună cu plăcerea de a exista în preajma ei. Da, astăzi m-am îndrăgostit de toamna târzie.