20161101_173546

Am fost la o cârciumă de respect în buricul târgului Bucureşti la invitația unei rude sus-puse, puse pe undeva printr-un minister de interne ceva mare sculă ofițerească. Nici n-am plătit eu, să ne facem bine înțeleşi! Mai ales că, acea scobitoare pe care am muştruluit-o cu sârg între dinți, costa mai mult ca ghetele pe care mi le-am luat dintr-un mall oarecare cu juma din salariu.

Dar să revin la servitul mesei de prânz în compania mai mult decât stilată a scumpului unchi prin alianță alianței, pentru a descrie în câteva cuvinte impresia pe care mi-a oferit-o. O nimica toată, pot declara aici. Fără urmă de regret că i-am dat două palme cu piciorul ospătarului scrobit care ne servea cu o eleganță nedemnă mie, că i-am sărit în cârcă bucătarului şef după lungi suferințe cu o bucată de foie gras în gât, sau că, într-un final, m-au aplaudat toți la scenă deschisă pentru ce am realizat în bucătăria restaurantului.

20161101_165315

Asa sunt Chefii, răi! Pentru că, într-un final, sătul să le dau indicații tuturor cam cum se prepară ceva corespunzător locului în care muncesc, five stars ce să spun!, plictisit să tot mestec la o îmbucătură cu minutele, văzându-l pe unchi cum se chinuie cu un sos de caracatiță în furculiță, m-am decis să  intru la meserie. Fereaaa!

Aşa că, am găsit o rață uitată într-un frigider, i-am dat binețe, mac mac, i-am luat pieptul la crestat din centimetru în centimetru doar pielea, fără să-i ating carnea, i-am dat să bea nişte sos de soia și zeama de la o portocală, după care, am lăsat-o o jumătate de oră la frigider să tremure de frig. Între timp, am dat câteva ordine scurtă angajaților, am băut o sută de tărie, ca apoi, să dau pieptul la prăjit pentru o față frumoasă. Avea un sutieeeen, de belea! După prăjitul fără ulei  mai mult pe partea cu pielea, repede l-am băgat la cuptor la o temperatură de….. după ureche, ce mama dracu!, cu zeama de la o portocală, o linguriță de miere, piper, sare, sos de soia și plăcere

Toți erau în jurul meu după miros culcați, drepți, culcați! Am lăsat pieptul la odihnă câteva minute, doar obosise, săracul, alergat de căldura aia infernală din cuptor, în acelaşi timp cu ucenicul meu care terminase de gătit orezul ăla cu legume pe care îl muncise din greu. Imediat mi-am scos talentul de artist din geanta de afaceri pe care o port întotdeauna la mine, am luat trei farfurii perfect drepte ca-n palmă, şi am trecut la plaiting, plating, scuzați bâlbâiala. Artă, fraților, artă! Tocmai când mă imaginam aplaudat de toți sclavii din jur, câștigător Chef la cuțite sezonul 3, adulat de toate ospătărițele frumoase cu invitații să le gătesc seara la lumina mega’lunii, m-am trezit cu vocea stridentă a consoartei direct în urechea dreaptă.
– Mănânci? Că se răceşte! Unde visai?