nicolae-grigorescu-barbat-ganditor

Stai uneori ca fraierul cu un pahar de tărie în față, întrebându-te sec: ce plm e viața? Te ia mai mult atunci când, obosit fiind ca un că..t în iarbă plin de oftat, stai așa moleșit privind pe pereți. Te uiți la un mic păianjen care i-o trage unei muște într-un colț de tavan, semn ca nu ai mai dat săptămâna asta cu aspiratorul, contemplându-i fericirea burdihanului plin. Și după? Ce o să facă? O să stea cu coa…e în sus, fredonând o melodie care să-i facă bine la digestie. Bă, păianjenule!, îți vine să-i strigi, păi asta-i viața ta pe acest perete?, continui tu cu nedumerire în glas, făcând în gând o analogie fină plină de filozofie între tine, care stai crăcănat pe fotoliu râgâind a stres continuu, și acea arahnidă plină în burdihanul ei nesegmentat. O fi vreo diferență?, te întrebi ajutat fiind de tăria băuturii pe care o lași fierbinte să ți se ducă pe gâtul prin de pofte în grade multe.

Și ți se pune pata dintr-o dată, iei la rând zile și zile în care ai făcut efectiv același activități după același orar cu mici excepții, bineînțeles, și începi să enumeri ca fraierul totul, de când cu trezitul la baie cu toate rahaturile, continuând cu plecatul la serviciu unde ai parte, pe lângă activitățile zilnice specifice jobului tău, de o grămadă de alte mizerii făcute, ba de șefi, ba de colegi, terminând apoi cu o binemeritată plecare acasă. Vii at home la familie, ce te-ai fi făcut fără ea!, beștelindu-ți ziua care dă să treacă, te speli iar la baie toate rahaturile, mănânci ceva grețos așteptat fiind de partenerul de viață, ca apoi, să te urci în pat moleșit fiind, ca-n cazul de față de o băutură, sau de frigul ce ți-a intrat în oase de peste zi. Și iar același lucru așteptând salariul, și iar aceleași zile așteptând weekendul, și iar aceleași activități așteptând concediul.

Pleci în concediu pe undeva cam două săptămâni pe muchie de suma disponibilă, te bucuri de momente, trăiești alături de cei dragi clipe oferite de zgârcita viață, ca apoi, parcă trosnindu-te în cap, să te uiți ca boul în calendar la ziua în care o s-o iei de la capăt, serviciu, stres, casă, mâncat, pe la baie mici….nu mai zic, serviciu și iară stres disponibil. Mai iei o gură din pahar în timp ce prin cap ți se amestecă gânduri nasoale cu gânduri de chiuit, semn că băutura începe să-și facă efectul. Optimism curat! Poți da sfaturi fără reținere. Îți pui melodia lui Amy – You know i’m no good să-ți fredoneze în surdină. Alungi stresul pe geam sau îl duci la gunoi să nu-l mai vezi cel puțin până a doua zi, doar întrebându-te rânjind la ea: ce plm e viața?