METALLICA este trupa care mi-a făcut ziua de ieri fericită. Ce thrash metal, ce speed metal, ce heavy metal, maaamăă! Servisem masa de prânz la ai mei părinți, unde băusem şi ceva alcool să fie viața mai frumoasă, ca odată ajuns acasă, fără a avea dreptul de la doctor să mă lungesc cu burta plină, să-mi caut ceva de făcut.

Şi deodată m-a lovit inspirația cum nu o mai făcuse atât de bine de ceva timp, o inspirație care m-a dus inevitabil către concertul din Quebec Magnetic-2009 al uneia din trupele mele favorite. METALLICA. Îl mai văzusem o dată cândva, undeva, acum ani, dar cum alcoolul îmi întărâtase dreptul de a fi un neastâmpărat dând din cap, mi-am zis că asta ar fi cea mai tare delectare într-o după amiază de Duminică până să plec în oraş la plimbare. Fraților, dacă sunteți pasionați de rock, nu iertați concertul! Dacă nu sunteți pasionați, măcar încercați! Dacă nu şi nu, treceți mai departe pe pagina cu iubire şi trădare în dragoste, pe cea cu viața e grea, sau pe pagina cu alte nenumărate probleme nerezolvate ale primarului de Călăraşi! Sau faceți ce vă pofteşte inima!

Ce să zic!? C-am stat 2 ore şi 14 minute cu căştile în urechi si emoțiile copleşindu-mă de fiecare dată când cei  zeci de mii de spectatori din Colisee Pepsi cântau într-un glas cu James Hetfield pe acordurile impresionantelor One sau For whom the bell tolls? Că m-am ridicat de câteva ori din canapea  ridicând degetele mic şi arătător in ritmul tobelor lui Lars Urlich? Sau c-am rămas cu gura căscată la rapiditatea prin care chitara lui Kirk Hammett scotea riff-urile alea demențiale? Sau că basul lui Robert Trujillo susținea totul perfect? C-am rămas nemişcat câteva minute bune cu gândurile plecate spre nemurire? Asta-i Metallica, trupa care te face să te simți perfect într-o zi mohorâtă de toamnă!

PS Am pus concertul. Cine ştie! Poate se mai îndrăgosteşte cineva de ei!