header-arogant

Vaaaaaai! Mi s-au udat deodată chiloții în cur, citind pe pagina unui celebru blogger o scriere de factura tehnică slabă, fără nicio strategie în atac, dar mai ales în apărare. Nu tu un dribling, nu tu un șut pe poartă, nu tu o acțiune în viteză să ridice cititorii în picioare! Frateeee, aici îmi doresc să ajung, să moară de oftică mai toți scriitorii dă năcaz! Pe piscul valorii cam pe unde este acum vedeta de care povestesc aici.

Să scriu un rahat de câteva rânduri şi aprecierile să-mi curgă grămadă, să trântesc mucii în cafeaua de dimineață, dar agențiile să stea la rând, zgârcioabele, ca să-mi plătească mizeria. Să am valoarea mea doar privind cu nețărmurită aroganță în jos, la căcații ăia de bloggeri începători care îndrăznesc să scrie în chinul facerii cam ce gândesc ei mai bine, să îi categorisesc cum mi se scoală, sunt celebru scoate-mă de aici, dimineața când aștern cuvinte alandala cel mai prost cu putință. Slugilor!

Să mă cac pe mine fanfaronând câteva mii de cititori, plm, nici România Liberă împreună cu Republica n-au atâția la un loc! Să mă ador singur în oglindă spunându-mi cât de bun sunt pe clasamente de scriitori versați, sa fiu adulat, mort de beat matrafoxat, acidulat, apreciat imaculat. Viață, tăticu! Cui nu i-ar plăcea?

Când nu voi mai avea nicio idee în cap, iar aici voi așterne doar un rahat de articol cu trei prostii, două categorisiri de tot râsul, un fragment dintr-o idee unu pe patru, cititorii stând la coadă ca să-l citească pe fratele lui Cărtărescu în persoană cu pojar pe limbă, eeee, atunci, să știți c-am devenit vedetă. Mi se va rupe!