semn-intrebare

Pe facebook cum stau toți pierde iarnă, seara cu o bere în față dând noroc amândoi, ce plm faci întuneric?, se plimbă și el atârnând timp, eu frunzărind pagini de-a-n pulea poate ceva interesant să mă culturalizez îndeajuns pentru sfârșitul de an. Îmi mai desfac o bere rece impulsionat de o reclamă tare la muieri negre, semn că m-am încins îndeajuns ca s-o gâlgâi nesperat de însetat, ca, dintr-o dată, să-mi frece mintea o idee despre biserica doamne ajută numai ea este printre noi.

O trântesc pe pagină instant pentru că este idealul meu în viață să critic biserica, pe preoții ăia simpatici ai dracului de simpatici, pe toți ce ne fură pe față și pe din dos. Ei se pricep cel mai bine la dosuri în ascunzișuri întunecoase, avem atâtea dovezi revoltătoare, ca tot ei să ne-o strige pe față: rahaților! noi suntem familia tradițională! Iau ideea și o tăvălesc dându-i chiloții jos pe covor, scriu prostii pentru alții, pentru mine adevăruri înțelese, îi dau două palme nervos, o mângâi duios, ca într-un final, s-o aștern privirilor. Nu mă interesează laicurile multpreacredincioșilor, cum nu mă pasionează dacă ideea mea a scăpat teafără de mânia lor, din mâinile lor murdare pline de prea mult post prefăcut, de furia lor gloată neînțeleasă.

Atârn cu privirea pe geam încercând să deslușesc pomi în vânt, ceața plângând, ziua înnoptând. Clasic tablou de iarnă în care pozează natura. Banal. Aud un mesaj ce vine răscolindu-mi curiozitatea pe care o lăsasem la păstrare în sertarul de pe noptieră. Țipă la mine ca apucata, pentru a o scoate de acolo sufocată din lipsă de aer, se dă de ceasul morții cu capul plin de cucuie, indiferent o privesc prin deschizătură sărindu-mi bucuroasă în brațe. Ia vezi, cine e?, îi zic mângâind-o pe frunte. Este o gagică cam la 35 de ani care-ți cere prietenia, îmi zice ofticată curiozitatea mea, geloasă fiind pe mine.

N-apuc să intru pe pagina respectivei pentru a o citi cam ce-i poate capul, nu fac doi pași din degete pe taste, nici nu-mi iau berea rece de pe buze. Mesaj în privat cu întrebarea de top 10 întrebări la care vomit instant: ești ortodox? Îmi pun mâna la falcă, icnesc de câteva ori cu gândul păcat la deja berea pe care o băusem, mort tac ca boul în preajma unei vaci bune de călăreală, muuuu, ca să tac în continuare. Ce voiați să fac? Totuși, după cinci minute de reveneală cu tras aer adânc în piept, cu exerciții de respirație cum văzusem eu cândva pe o pagină de ioga, îi trimit o poză cu un semn obscen demn de întrebarea ei.

Când credeam că s-a dus pe câmpii dându-mă de pământ cu tot neamul meu, fi-rar mă-ta, tac-tu și alte feluri de binețe specifică multpreînchinăcioșilor, tipa revine la țanc cu următorul mesaj, semn că Dan Spătaru n-a murit: îmi place umorul tău, ești dat, Doamne iartă-mă!

Apropo, voi sunteți ortodocși?