de-ce-ni-se-face-somn-la-birou-18277000

Sunt necăjit de cele întâmplate, îngândurat cum să rezolv lucrurile cum trebuie pentru a nu-l supăra pe ăla, pentru a nu o răni pe cealaltă, pentru dracu să mă ia, că de mine i-ar durea în sex pe toți dacă ar fi fost ca lucrurile să se întâmple invers. Sun la o instituție a statului cu respectul cuvenit, mai să mă târăsc pe firul telefonului de atâta civilizație ce degaj din mine, o abordez pe tipa de la celălalt capăt al firului cu seriozitate punct ochit, punct lovit, ca imediat să mi se răspundă cu un alt tip de monedă. O, nebuno!, îmi vine să-i strig, doar bunul meu simț care mă caracterizează de obicei calmându-mi furia ce tot clocotea în mine.

-Deea, ce doriți? V-am spus de atâtea ori să treceți direct la subiect, mi-a reproșat respectiva cu glas pițigăiat, cu toate că, era prima dată, sper că și ultima, când sunam dus de viață la instituția respectivă.

Deeea, ziceți odată!, sictirul debordând de prea bine din simpatica ei gură, mamă, ce i-aș fi rupt-o!

-Duamnă, spuneți-mi, a ieșit documentul cutare, cu numărul respectiv, care trebuia să fie gata de acum două săptămâni?

-Auziți! Noi nu stăm aici degeaba, să știți! Suntem câteva persoane și atât de aglomerate, nici nu vă dați seama! Domnul doctor a fost mai mult plecat. Noi ce să facem acum? Dacă nu vă convine, veniți să discutați cu dânsul, altfel cred c-o să înnebunesc!

Cum de imaginație nu duc lipsă, când discutam cu șocata care mi se plângea la telefon luându-mi instant câțiva lei din buzunar pentru salariul ei de bugetară, mi-am dat pe gânduri toți dracii ce-mi tropăiau ca nebunii prin minte.

Fă, harș, harș, două palme peste fățăul ei plin de glet nu știu de la ce firmă care fabrica arama, plus două șuturi în curul ei destul de lat care să acopere indolența ei întinsă cât trei mări și patru țări. Fă, câteva înjurături porcoase pentru a o scoate din letargie și a-i oferi un mic impuls în a vorbi decent cu cei care o sună, eee, astea toate i le-am dat servite în gând, mai să moară aia de infarct, minunată fiind că i se pot întâmpla ei toate astea.

Trezireaaaa, cucoană, dă-te la naiba să te ia!, au fost ultimele reproșuri aduse tipei respective, nu înainte ca-n telefon să se audă repetând.

Alo, alo, mai sunteți acolo? Discuți cu toți idioții! Și clanc, telefonul mi l-a trântit în nas fără a avea posibilitatea de a-i spune un sărut mâinile civilizat. S-o fi săturat și ea de atâția nebuni! Vă dați seama? Atâtea pe cap!