sdc14742

Când tocmai voiam să bag în gură o bucată generoasă de carne, brusc și dintr-o dată mi-am adus aminte de perioada postului. Credeți că așa, pur și simplu, mi-a trecut o rază de idee prin mintea mea cu surplus ce dădea pe dinafară sau că m-a străfulgerat Măicuța Domnului cu o palmă după ceafă? Nu! Doar mi-am mușcat atât de sănătos buza, încât n-am putut să mă abțin să nu ridic privirea către albastrul…tavanului și să înjur porcește de toți sfinții pe care îi cunoșteam de la ultima băută trasă împreună.

Ce faceți, frații mei? Tot o ardeți cu atenționările butucănoase de pe vremea lui răposatu, tot așa procedați? Nu v-ați mai modernizați și voi să preveniți păcătoșii cu un câștig la loto, cu o vacanță, cu lasă-l să aleagă pe el de amărât dacă vrea să moară de foame sau nu. Atunci mi-a revenit în minte ultima zicală adevărată a lui Martin Luther King Jr. citită pe undeva pe pereții unei cafenele, ceva de genul omul e om pentru că este liber să își gestioneze singur destinul. Este liber să delibereze, să ia decizii și să aleagă între alternative. 

Cum alternativa mea la mușcătura de buză era o altă mușcătură din cea mai bună legumă în perioada postului este carnea, fără frică c-ar mai îndrăzni cineva cu puteri supranaturale să mă atenționeze brutal, crezând că mai toată lumea este la cheremul Lui, Lor, care mai este pe acolo pe Sus, m-am așezat lejer în poziția înfulecătorului. Puțin lăsat în față, ochii mari a la haplea și viteza de ingurgitare dată pe repede înainte. Mirosea bine carnea aia prăjită și, doar gândul animalic care îmi trecea chiar atunci prin cerebel, nu o spun aici pentru că nu-i frumos, m-a făcut să am o digestie de bebeluș. Carne ca la mama ei, mm, belea!

Apoi, cum carnea de porc prăjită demențial în ulei sfârâit merge întotdeauna cu un vin regula generală roșu să fie, cum buchetul – aromele cele mai intense ale acestuia se vor asocia cu savoarea cea mai pregnantă din farfurie, am dat pe gât, fără să mai observ corpolenţa vinului, două pahare pline cu delicatul lichid. Doamne, cum curgea la vale pe esofag, ce splendoare în organism se desfășura sub plăcerea mea debordantă, ce spectacol de gusturi asociate, ce acord al aromelor, ce vis! Și iar mi-am amintit că suntem în postul Crăciunului, că sunt sănătos și independent în gândire. Bravo de burta mea plină!