descarcare

Este o tipă pe aici, este o tipă pe care o admir din ce în ce mai mult pentru ceea ce este, o femeie oarecare într-o mare de femei, în oceane pline de anormal ea este o normală, mai mult simplă, gândind logic la obiect, spunând lucrurilor pe nume mai mult decât își cunoaște numele una lume. N-am să spun cum o cheamă, nici nu mi-aș permite s-o fac în văzul lumii, ea se știe, este acolo luptând sus cu viața, băgându-și în sistem furia mai mult ca alții care ar fi îndreptățiți s-o facă.

Citind-o în ultima vreme cu interesu-mi sătul de prefăcuți, de parveniți, de dă-ne dracu de schimbători după interese, fiind de puțin timp prieteni pe facebook, mi-am dat seama că genul acesta de oameni pot schimba România. Inovatori ai sistemului prin modul lor liber de a gândi, fără prejudecăți conservatoare cu mult peste puterea de înțelegere a multora dintre noi, dar mai ales cunoscători versați ai propriei vieți, tipul acesta unic de oameni ne poate ajuta să cuprindem lumea cu mintea cea conținută încă între barierele neputinței noastre. Numai să vrem, idioți ce suntem!

Fata asta poate. Poate, fără ajutor, să lupte cu totul potrivnic al zilelor pe care le trăiește cu plăcere clipă de clipă, poate să fie ea cu ale ei expuse fără frică pe rețeaua de socializare, poate să se bucure sincer de momentele ei unice petrecute cu familia, cu prietenii văzuți sau nevăzuți, admiratori din umbră sau la vedere a tot ce scrie acolo, pe pagina ei, fără pic de prefăcătorie.

Fata asta luptă. Luptă cu toți idioții care o asaltează cu propuneri care mai de care mai sexuale, fanteziști de drept comun ai crezului că tot ce zboară se și fu.e, luptă cu însurați sătui de pi..a unică a nevestei deja intrată în faza înghețului timpuriu, cu labagii cărora mâna le este ustensila de bază, cu imberbi dornici de a o admira prima dată în viața lor, cu maturi pasionați de aventura vieții lor, cu moși limba le este scăparea.

Fata asta scrie. Citindu-i astăzi o postare impresionant de simplă cu atingerea inimii mele valorificată trist într-o lacrimă în colțul ochilor, umblând disperat cu privirea peste rândurile ei orânduite, din păcate, în izolare morală, am luat decizia să urlu la cer. Nimeni nu merită să fie singur de Sărbători. Nimeni, dar mai ales Ea. Sus cu viața, fată!