maxresdefaultAvem burta mare cu toții? Avem. Suntem cu toții sătui? Suntem. Am belit cârnații, am rupt maioneza în două, am înfășurat sarmale împreună? Am. Am făcut cu toții plmare? Am făcut-oooo! Am cântat cu toții La Mulți Ani cu șampania în brațe? Cooorect. Atunci, de ce tot timpul îl acuză furnica pe greiere cum că este puturos cât este vara de lungă și toamna bogată, că stă tot timpul la bere cu băieții, că umblă haihui printre mușuroaie de furnici străine, vai de capul lui de amărât de unde a apărut acuzarea asta, că-i place telecomanda și vinul roșu sânge de taur?

M-am întâlnit astăzi la cumpărături cu un amic, prin magazinul universal cântând din vioară cântece de jale. Meseriaș tipul, n-aveam ce zice! L-am oprit cu un foc tras în tavan, de îndemânatic ce sunt, din pușca mea pe care o port întotdeauna la mine cu folos. De atenționare. Ce-mi zice greierele. Frateee, nu sunt prea bine, mulțumesc! Mă chinuie furnica mea ca pe hoții de cai, vai de plm mea ce-i mai mică și mi mică ca p…da de furnică, sunt vai de capul meu! Uimit, l-am întrebat de ce se poartă grupul de insecte din ordinul himenopterelor așa cu el, cunoscând faptul că furnica lui a ajuns mai solidă ca el, cam la 70 și ceva de kilograme de bunăstare la care a contribuit și el. Mâncată ea, mâncată el. Scor egal, nu? Atunci, de unde atâtea acuze?

Este un biet greiere. Ce nu se înțelege? Amărât. S-a luat balada lui Topârceanu, beat era și ăla, ditamai poetul, ca să se pună în discuție ce treabă face greierele în preajma iernii. A sărbătorilor, mai bine zis. Greierele este un tip macho în felul lui, coios pe partea cu notele pe portativ, pe cântări de inimă amară, pe muzică de datul cu capul pe masă, de aduceri aminte, de tinerețe, dar puturos uneori pe partea cu pregătirile de iarnă. S-a săturat și el de atâta asuprire. Greierele nu poate mai mult. Clar. Apoi, dacă și furnica a ajuns, după Sărbători, la nivelul de greutate impus de bun simț, de unde atâte pretenții? Hai! Lăsați greierele în pace! E și el om. Eeee!