descarcare

Intru spășit ciocănind încet a frică, îmi târăsc piciorul drept care nu vrea să intre în sala de așteptare a singurului cabinet de stomatologie deschis pe 3 Ianuarie, îmi ghiorțăie mațele a slabă digestie în preajma betonatului covrig pe care abia l-am putut ronțăi înainte de a îndrăzni o cruntă operație de măsele. Aveam de pus o plombă mică. Bărbaților nu le este frică de stomatolog și nici de freza aia împuțită draga de ea ce urlă ca disperata a muzica lui Enescu. Vaaaai! Dau bună seara. Îngaim ceva cuvinte abia înțelese de cele trei persoane care stau pe scaune ca la parastas cu mâinile așezate în poală. O fi murit vreunul? O fi leșinat? Se aud voci melodioase din cabinet, ca apoi, un răcnet înfricoșător să-mi înghețe bruma de curaj pe care o mai aveam la purtător. Strănutase careva, am realizat imediat. O fi fost avarul ăla de doctor?

Mă așez zâmbind cu fața la televizorul deschis, cum dracu, noroc chior pe mine, la postul meu preferat numai scuipături i-am dat, pe Antena 3 fie-i închiderea cât mai curând ușoară. Nu-mi doresc să-l bag prea mult în seamă văzând cine vorbește cu propuneri de miniștri, nu vreau să ascult nimic care să-mi determine inima s-o ia cu draci 13-14, de aceea încerc mă uit pe pereți cu intenția de a-mi inspira curaj. Dracu, doar venisem la doctorul stomatolog. Fraților, pe un afiș mare cât jumătate din perete era poza dinților lui Dragnea fără a i se vedea chipul luminos din Teleorman scos.

Cum de mi-am dat seama că sunt ai lui? Nimic mai simplu. Scria ca avertisment cu litere bolduite să vadă tot chiorul: dacă nu vă îngrijiți dinții, ajungeți ca el! Imediat am rămas pe gânduri cu mâna la falca pe care stau de obicei când gândesc, o fac rar spre deloc, mi-am scos o bilă mare din nas pe care am rotunjit-o ping-pong pe peretele scorojit de timp, mi-am ros o unghie de la degetul care făcuse curățenie mai devreme, ca apoi, dintr-o dată, să mă pocnească o idee chiar în moalele locului unde a fost măseaua de minte acum vreo 20 de ani.

Băă, mânca-v-aș, dacă ăla, Drăgănescu, a ajuns șeful țării cu dantura aia de om preistoric, nici tataia n-avea așa ceva pe timpul când fuma două pachete de mahoarcă, atunci eu de ce n-aș reuși în viață? Așa c-am dat-o dracului de plombă imediat, cu plus o înjurătură spurcată la adresa imperialiștilor doctori mustăcind de lovele, m-am luat de un borfaș pe stradă care mi-a spart primii dinți din față, mi-am dat cu noroi și rahat pe gingii diverse culori prin gură, așa cum am văzut pe la tv, mi-am aruncat pasta de dinți la canal clătindu-mi gura tot acolo până când era să mă înec cu lăturile deversate de oamenii politici.

Acum arăt ca-n poza respectivă pe care o s-o țin minte toată viața mea ca aducătoare de noroc. Am viitor, este?