femeie-puternica

Într-o lume în continuă mișcare, tendința fiind ca egalitatea între sexe să fie cât mai prezentă în societatea modernă, sensibilitatea unor anumite femei lasă impresia ca nu pot ține pasul. Ce își doresc femeile până la urmă? Luptă soldat pe brânci, ajută-ți camaradul sau lasă-mă că sunt obosită și nu mai pot face față atâtor sarcini de viață?

Norocul meu este că am prietene adevărate pe facebook, prietene care nu m-au lăsat să-mi pun prea mult mintea, încinsă deja, la treabă. O fată de fată în realitatea liberă, o adevărată profesionistă făcând referire la învățătoarea din ea, tipa asta, dintr-o bucată construită, mi-a permis să dau copiere următoarelor rânduri care m-au inspirat. Luați d’aci.

Găsesc pe facebook tot felul de mesaje în care e plânsă soarta femeilor. Cică e greu să fii femeie, că trebuie să muncești ca nu știu ce animal, să fii puternică ca un bărbat, să arăți ca o puștoaică, să te porți ca o doamnă, bla, bla…bla! Panseluțe, garofițe, pupicei și inimoare. Coaiele lui tata, adică!
Ba mie îmi place al naibii de tare sa fiu femeie!

Și-s femeie și cu stiletto și cu teniși, și cu rochie fără spate și cu pantaloni scurți!
Și câtă vreme nu mai stau în peșteră și aștept să vină masculul cu vânatul pe umăr, e firesc să muncesc să-mi pot cumpăra o pâine. Sau parfumul pe care mi-l doresc! Și dacă-l vreau special pentru un el, nu-i bai, muncesc chiar mai cu spor!

Și dacă am peste 30 de ani, nu-s cretină să cred că pot arăta ca o puștoaică. Încerc să mă conserv cum pot eu mai bine, fără să fac o tragedie când observ că mi-a mai apărut un rid, două, nouă, în colțul ochilor.
Și câtă vreme îmi duc singură mașina la spălătorie, n-o sa fac pe mironosița pentru că nu mi-a deschis Făt-Frumosu’ meu portiera!
Și dacă ar fi să mă mai nasc de 100 de ori, tot femeie aș dori să mă nasc! Dar nu o plângăcioasă căreia să-i placă în neștire Măicuța Domnului sau libidinosul Poptămaș. Mă lăsați?
Punct!