20170108_181212

Pe viscolul ăla uriaș ce era să îngroape lumea, vai de capul nostru de amărâți, asta ne mai trebuia după ce au venit iar hoții la putere, băăă, noi suntem la putere acum, băăă, la plimbare fiind, m-a lovit în moalele nasului un ditamai mirosul de gogoși. Plm, afară frig oase tremurânde, gerul de afară mucii-n gură mi-i ascunde, eu îmboșcănat oasele-mi plăpânde, miros de gogoașă caldă nările-mi cuprinde. Cine a făcut gogoși pe vremea asta, tare inspirat a fost, mi-am zis, visându-mă aievea cu ditamai coca prăjită în gură, așa cu mult zahăr farin pe ea să mi-l lase pe la mustăți.

Prin urmare, am hotărât imediat să caut, prin preajma drumului meu către casă, o patiserie ceva, o gogoșerie care să-mi domolească coiul drept ce se umfla, se umfla, al dracului, de poftă. După ce-am sărit trei nămeți cât roata carului motorizat ce trecea val vârtej pe lângă mine dând zăpada la o parte, după ce-am căzut de trei ori cu cracii în sus, de mi-am deplasat noada curului spre București, am ajuns în fața unei vitrine unde trebuiau să fie bunătăți la vânzare. Închis. O înjurătură porcoasă pe care le-am tras-o fără răsuflare a făcut tot efortul mâinilor mele înghețate. Probabil le va rămâne cinci zile imprimată pe ușă, lângă orarul de funcționare.

Al dracului miros de gogoașă!, îmi intrase până-n izmene răscolindu-mi firele de păr în fir drept pe care le mai am. Nu zic c-am dat ocol cartierului întreg în căutare celebrei gogoașe care-mi dezarmase simțurile, nu mai spun nimic de vântul arțăgos, de la ruși venea ghiolbanul, care-mi  zbătea ochiul stâng cu fulgi de zăpadă înghețată, nu vreau să-mi mai amintesc nimic de chinul suferit în iarna-i grea balele se scurg, vai de pofta mea a gogoșilor amurg.

Ajuns acasă cu o idee în cap, pusă bine la dezghețat pe caloriferul din bucătărie, am trecut la treabă. Am făcut o reverență adâncă în fața soției, am întrebat dacă toate sunt bune pe lumea asta între noi, am admirat prin vorbe laudative curățenia exemplară pe care o făcuse, ca apoi, să pun întrebarea decisivă: faci și tu niște gogoși? Cică niciodată să nu spui niciodată, dar, după ce am făcut ditamai burta plină cu delicioasele gogoși făcute de mânușițele alea două care au manevrat coca cu stoicism, care s-au fript de la uleiul încins și care s-au bătut peste frunte uimite de haplea din mine, mi-am zis cu voce tare, râgâind după o bere rece, că n-am să mai mănânc niciodată gogoși din comerț. Așa la ambiție, de-al dracu ce sunt!

Apropo, știe careva, la ora asta când scriu, pe unde găsesc gogoși calde? Am o poftăă!