tocuri_cui_598

Ce credeți că și-a spus o tipă care a plecat astăzi la serviciu cu cizme pe tocuri? N-a plecat oricum, ci cu mașina, dichisita de ea, curățată de zăpadă de puturosul bărbat. El n-are nicio treabă în ecuația dintre natură, zăpada înghețată și cizma cu toc, dar l-am băgat pentru a da viață femeii. Fără bărbat subiectul e pustiu.

-Astăzi mă voi încălța elegantă, doar de-or muri iar de ciudă tuta aia de la financiar și nesuferita aia, piticanie sexi ce se crede ea, de la achiziții. Hm, m-am uitat pe geam cu responsabilitate în a găsi un motiv de a nu mă încălța cu cizmulițele aduse de Moș Crăciun, ce fericire cu lacrimi în ochi a fost pe mine. N-am găsit nimic care să mă sperie, hm, puțin înghețat pe jos, dar din casa scării până la mașină sunt totuși 10 metri pe care îi voi face, dacă vreau,  mergând în pas de modă.

Eu tocmai ce treceam prin zonă admirând lumea de vreo două ori de la nivelul solului, nu că mi-ar fi plăcut îndeosebi recele gheții fredonându-mi bucile pline de izmene, dar așa a fost să fie din cauza clipelor de neatenție cu gândul la patul cald pe care îl lăsasem cu regret în urmă. Fiind bărbat nămeți cutreieram, n-am simțit prea tare căzăturile două pe care cu stoicism le trăsesem, dar să-ți sară în ochi cu un flic-flac ditamai cucoana înțolită elegant la un mic cojocel modern, în pantaloni piesă clasică prevăzută cu pense şic, în cizme maro cu toc înalt, nu este chiar ceva de ratat.

Cum să explic căzătura ei mai pe înțelesul tuturor? Cred că toți ați văzut-o pe Nadia terminând exercițiul la bârnă cu dublu șurub executat spectaculos în aer, nu? E, imaginați-vă tipa respectivă care ieșise din scară având privirea în zare și geanta în cioc de cioară căzută din pom după gerurile astea, și care, după doar doi pași alunecând pe-o rază de gheață, a executat ceva ce văzusem doar la televizor. Nu era de glumit. Jur. Inițial am crezut c-a vrut să impresioneze puținii trecători, ridicându-se rapid fără pic de ajutor și fără nici un scâncet mai serios scos. Apoi, să-mi fie iertată impertinența de a continua să povestesc, a mai luat o trântă, mai serioasă ca prima, chiar în dreptul portierii, aici având curaj să jur c-a fost Tsukahara cu triplu șurub executat perfect.

Asta a dat-o gata!, mi-am zis în gând. Am rămas mut de uimire când am văzut-o ridicându-se de jos cu părul strâmb cinci agrafe aruncate în văzduh, cu o mână masând cu pasiune un genunchi lovit, dar cu un zâmbet blajin la ea de putea să topească imediat zăpada din jur. Am ajutat-o să intre în mașina mai cu un chiu, mai cu un vai, mai ușor la mijloc c-o durea, mai calm cu mâna ce-i amorțea, după care, am plecat la treburile mele cu o întrebare răutăcioasă în minte. Când va ajunge la serviciu, o avea mai mult de 10 metri de la mașină până la intrare? Îmi era o milă de ea, vaaaai!