cap_ud_iarna

În dimineața asta, când gerul mușca cu nemiluita din toate viețuitoarele orașului, ba chiar și din amărâtele alea de lucruri fără viață, ele scârțâind a durere din toate încheieturile lor, mi-am adus aminte de noaptea aia din tinerețe, când, beleuz fiind, am stat minute bune la răcoare pe cotețul câinelui admirând stelele, luna și ce mai vedeam eu pe atunci cu ochii mijiți de băutură. Eram beat mangă și era un ger afară de gemeau pietrele una câte una. Dă-te fată mai pe lângă mine să ne încălzim! Așa percepeam eu pe atunci glasurile pietrelor tremurând în noaptea rece.

Tinerețea e a naibii de frumoasă la capitolul nebăgare de seamă și dezinteres fața de toate, incluzând aici și bezmeticul ger, dar mai ales, ea îți dă aripi și căldură îndeajuns ca să nu suferi când promoroaca îți face mucii de la nas scaieți de Bărăgan.

Brrr, că nici acum nu mi-am revenit după drumul făcut pe jos către serviciu. De ce bălmăjesc eu atât la introducerea asta atât de plictisitoare? Deorece azi am văzut câțiva tineri îmbrăcați ca primăvara devreme, cu adidași în picioare, cu gecuțe de îmi tremurau mie pașii numai privindu-i și, bineînțeles, toți având capul gol. Adică nimic pe el, a nu se înțelege greșit.

Am văzut și o domnișoară care m-a lăsat crăcănat în poziția schiorilor de la trambulină. Vă imaginați doar. O tinerică care avea pe ea blugi skinny rupți în genunchi, freza părului lung ținută drept pieptănat, dar și niște obrăjori simpatici și drăguți ce dădeau foarte mult într-o roșeață de toată bucuria iernii.

N-am întors capul după acești tineri pe care îi admir de altfel. Doar m-am oprit de câteva ori în vitrina câte unui magazin pentru a mă admira îmboșcănat, așa cum îi stă bine unui moșule ce tânăr sunt. O pereche de pantaloni groși cu perechea de izmene inclusă la purtător, bluză de piele, cămașă flaușată, pulovăr gros, geaca pe deasupra și vreo 40 și ceva de ani atârnați în cârcă, acesta fiind arsenalul meu de luptă împotriva gerului. Unde ești tu, tinerețe, unde ești coteț de câine?