principeazzurro

Fetelor simpaticelor ce stați cu ochii în stele și în Căi Lactee, în gura astrologilor cu pasiune oferită vouă dragostea vă așteaptă după colț, prietenelor visătoare cu ochii deschiși având ochii beliți departe de realitate, spășit declar azi cu răutate. Nu mușc a câine turbat ham, ham, din tinere domnițe capul în nori avându-l, nu înșfac a dușmănie din trecute doamne, doar latru a atenționare întru revenirea cu picioarele pe pământ. Dacă se poate, clar! Nu vreau să mă iau în trântă dreaptă cu visurile fiecărei tipe ce crede încă în basmele cuprinse emoțional în citate oful la inimioară, și nici nu vreau să mă lupt  cu genul lacrimogen admirat de mai toată lumea prin șăruială masivă.

Mi se rupe….. de poveștile muritoare! Mi-a venit dintr-o dată beleuzeala prin cap, citind pe rețeaua de socializare scrierile unui cunoscut “umorist” în citate despre dragoste, iubire și ce este mai frumos pe pământ, dulceață cu mult zahăr și indispensabilele fursecuri în vorbe etalate.

Cum spuneam, tocmai ce am închis telefonul cu tatăl lui Făt Frumos. A îmbătrânit, săracul! Nemuritor a fost cândva, dar și lui, asemenea tuturor bărbaților din lumea asta, i-a venit sorocul să fie înțelept și să renunțe la viața îndelungată. Îl cred. Cu atâtea femei pe cap, sigur ar fi ajuns razna pe celălalt tărâm. Așadar, ta-su lui Făt Frumos mi-a spus rușinat că i-a scăzut testosteronul. Belea! N-o să mai poată procesa alți Feti Frumoși juniori! Și nici n-o să mai reușească a adopta de la alte familii regale ce au avut în dotare Feți, ba modele, ba cu Ferrari, ba cu palate la Snagov, ba pasionați ai cluburilor de fițe.

Așa că, nu îl mai așteptați pe frumosul frumoșilor și nici pe regalul regalilor! S-au terminat, cumpărați fiind de Jmecherite rău domnițe, fete mari și cu cosițe.  S-au băgat, ale naibii, în față, ajutate fiind de o relație bine bătătorită, s-au strecurat pe sub pielea lor ademenindu-i cu vorbe mai dure, treci sub pat, nenorocitule!, bașca cratița după ușă a atenționare, ești toată viața al meu!

Se zice din povești de zmeii care ar avea ceva mișto în ei, c-ar fi de casă, c-ar ști să spele, să facă mâncare din vânat, c-ar fi chiar romantici, dar mai ales, c-ar avea paloșul gros. Urâți, ce-i corect, e corect, dar calci pe ei ca pe merele pădurețe din Pădurea de Cleștar. Sunt mulți, slavă poveștilor nemuritoare!