fb_img_1485037099106

Fetelor, doar ce-am ieșit din baia caldă efectuată simandicos în ligheanul nou pe care l-a cumpărat mămuca de la oraș. Sălămiu colorat, culoare de băgat ofticoșii în ceață. Avem și cadă, dar invidiosul ăla de frate-miu a apucat să intre primul, râzând ca un țăran din cadrul ușii. Fii atentă la postarea ce va urma pe facebook!, mi-a spus râzând ca un tembel. Cred că o poză, ceva, că la cât știe să scrie, vai de capul lui! A terminat liceul mate-info. Ce papagal! Să râdă lumea de el. Eu am liceul vieții, fetelor, iar dacă o să fiu puțin ambițioasă, o să intru și la facultatea de științe a traiului mișto cu un băiat bogat, rafinat, mie subordonat, dar bine calibrat. Luați un ochi închis de la fata!

Scuzați-mă două secunde! Țipă pârlitul ăla la mine. Ce mă? Cum se numește ultima melodie a celor de la Metallica?  Ce dracu mă întreabă ăla, și de unde să știu eu de metalici? Râde în hohote. Vorbește românește, țărane!, îi strig din dreptul oglinzii, acolo unde vreau să mă pensez după ultima modă pe care am văzut-o într-o fotografie de fașion. Ați auzit de sprâncene coadă de crocodil? Dar de alea în formă de creier îngust? Și ascultă ceva oriental, nu fi de la coada vacii, obositule!, am completat simplu cu o sugestie personală. N-are nicio treabă, vă spun eu! Pentru el, cultura este maximă plictiseală, de aici și valoarea lui la nivel zero în fața prietenilor. Nu tu televizor deschis la Măruță, nu tu o manea la ceas de seară, nu tu o ieșire cu băieții în club, nu tu o gagică vascularizată bine de distracție care să-l facă roșu în obraji. Flăcău scrie pe fruntea lui.

Stă toată ziua închis printre miile de cărți pe care i le-a lăsat moștenire unchiul din partea mamei, ba citind, ba ascultând la căști muzica aia zăpăcită. Am încercat și eu din curiozitate. Nu e de mine. Asta-i clar. Eu sunt o finuță de fată. Chiar acum, după ce mi-am tras două fine sprâncene semnul lui Nike pe fața mea, don’t do it!, după ce mi-am înfipt câteva ace în buze care să justifice umflarea lor, atenție la mine, m-a luat foamea. Un parizer cu pâine cine dorește? În fine, lăsând glumele la o parte, vă arăt, ca o favoare, noua mea oje pariziu perlat, ușor de dat, emancipat, mie destinat. Sunt belea? Frate-miu, băăă, țăraneee, vino să mă vezi, băăăă!