hqdefault

Prin gerul de dimineață mi-am lăsat iubirea,

Pașii mei grăbiți în ceață au pierdut-o întristată,

N-am dorit ca-n astă iarnă recele-i nefericirea,

Abătut purtat de vânt privirea-mi debusolată.

 

M-am întors prin gânduri și-am găsit-o în zăpadă,

Cu mâinile-i tremurânde și lacrimile-i înghețate,

Chipul i l-am mângâiat cu fulgi începuți să cadă,

Noi singuri îmbrățișați printr-a lumii pustietate.