Într-un spital din România se fac investiții serioase așa cum și-a plănuit stăpânul județului la investitură, se modernizează UPU jos pălăria, se trag țevi cu ajutorul unei multinaționale ( ai dracu capitaliști! ), se modernizează secții la foc automat sau urmează, se schimbă managerii cei vechi, cei plecați după nerealizarea interesului, cu alții noi, dar mult mai incompetenți, totul într-o furtună mediatică pozitivă politic. S-au făcut investiții și la bucătărie, își șoptesc în barbă doi gândaci ce umblă liberi pe după un dulap din inox. Se trag poze în bucătăria spitalului de către ziariști specializați în laude sensibile să mănânce și gura lor ceva, se iau poziții ideale cu soarele în spatele camerelor ce trag bliț după bliț, se fac elogii reciproce între bucătăresele solide și politicienii zâmbitori, se gustă dintr-un fel de mâncare cumpărat de la un restaurant din apropiere ( impresia artistică ), ca apoi, după plecarea boșilor la câteva săptămâni distanță, cazații fără voia lor în saloanele spitalului să mănânce hrana porcilor din troacă.

16711539_1367775386622943_8369125574098228836_n

Vine Jimmy și le trage un cadru ustensilelor în care li se servește bolnavilor cina. Dezastru de imagine pentru bucătăria spitalului, loc unde, la inaugurarea dotării cu echipament modern proaspăt achiziționat, mai să i se ridice o statuie politicianului care avusese inițiativa, bună de altfel, de a acorda o atenție deosebită spitalului județean. Două căldări cu ceai și o tavă cu orez neacoperit, gata pentru a fi oferite pacienților cu deosebită considerație în bătaie de joc. O muscă ce stătea liberă pe o țeavă de calorifer îndrăznește să pună o întrebare. Șefu, șefu, pe lângă toate investițiile alea anunțate cu mare fast care se vor face, treceți și un cărucior, ceva tăvi noi nouțe, echipament de dus mâncarea la gură, toate din inox, tăticul spitalului în care îmi fac veacul eu și cu neamul meu? Da?