Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

luna

Martie 2017

Viceprimar porcos de București cumpăr Răpirea din serai pentru șefa

646x404(1)

Am devenit vulgar și mă doare. Mă doare vocabularul unor papagali aleși care, în văzul lumii, își permit să jignească o femeie, consilier ce-i drept că tare mi-a fost întotdeauna puțină jenă de ei, dar femeie. Viceprimarul Bucureștiului, un coate rupte fost implicat într-un dosar de trafic de prafuri albe, făină pentru Gabriela, i-a spus verde-n primăria femeii numai cuvinte de buna vestire.

Cică aia ar fi fost prostituată cândva, undeva, și numai el, viceprimarul ales pe șmecherii electorale, binețe de cumetrii, salutări de nași mafioți made în Pipera, crucile la gâtul lor asezonate cu ceva înjurături spurcate, știa de fosta meserie a Continuă lectura „Viceprimar porcos de București cumpăr Răpirea din serai pentru șefa”

Șofatul a luat-o razna, e nebun, demn de Obregia

sofat-telefon

Mi-au venit dracii, ăia ascunși, ba prin călcâiul meu mai spre degetul mic, ba printr-un fir de păr ce tocmai a vrut să se albească, mi-au venit dracii șofând prin orașul meu mic, prăfuit, plin de gropi, dintr-un capăt spre celălalt, nu mai mult de o juma de oră dacă-l parcurgi la pas în viteza legală de 50. Unde plm ne grăbim? Nu gropile, varză de oraș a ajuns Călărașiul, m-au scos din sărite, ci meseriașii de șoferi care și-au luat carnetul la apelul bocancilor. Stai ca fraierul întrebându-te cum și cine le-a pus în mână volanul? Un polițist corupt, legile făcute de-a-n pulea, ori instructorul ăla parșiv care își vede doar propriul interes? Habar n-am. Cert este că ne-a cam venit timpul să dăm colțul când nu ne așteptam.

Vai de noi! Citind comentariile celor care își dau cu părerea la câte o postare referitoare la cine are prioritate într-o intersecție, m-a luat groaza, m-a luat cu frison, ba chiar mi-a trecut prin minte să-mi vând mașina. Răspunsuri care mai de care mai sofisticate și justificări care mai de care mai primitive. Nici nu vă imaginați cine sunt cei care conduc mașini printre noi! Aliens? Neee. Zombi? Noo. Sunt conducătorii auto care n-au habar. Ei conduc liberi, asta mă înspăimântă.

O să murim pe trecerile de pietoni loviți de imbecili care se uită în telefon în timp ce conduc, o să dăm ortul popii nevinovați pe trotuare din cauza unor idioți care consideră șoseaua pista de viteză a lu’ mă-sa, o să murim neștiind ce ne-a lovit chiar atunci când viața ni se părea mai frumoasă, loviți de o fetișcană care învârte covrigul ca tigaia în care face clătite, o să dăm ortul popii pasivi la tot ce ne înconjoară. Din ce în ce mai mulți pulareți tineri pentru care viteza este a doua lor casă, brm, brm, sunt acum pe străzi, din ce în ce mai multă nesimțire prin mașini grămadă făcând casă bună cu durerea în cur față de ceilalți participanți în trafic, din ce în ce mai multe indiferență față de regulile de circulație.

Am condus dintr-un capăt al orașului în celălalt, și dat mi-a fost să găsesc pe drumul drept câțiva care n-au semnalizat schimbare direcției, vreo doi care erau să intre din lateral în mine, unul care m-a depășit cu o viteză demnă de vreo 5 ani de pușcărie, ca apoi să oprească enervat la stop, alți meseriași care au oprit pe unde li s-a sculat schimbătorul de viteză, ma mulți care au claxonat voios enervați pe alții mai indolenți ca ei. În 5 kilometri. Dracu o să ne ia!

M-am îndrăgostit de ea. Șase ani o s-o aștept. Și chiar mai mulți

elena_udrea-1

Bă, da întrebați-mă și pe mine dacă m-am îndrăgostit de Elena, de ce sunteți răi? Chiar faceți discriminări pe față și nu pe dos, trecând pe lângă mine ca trenul prin Ciulnița pe vremuri, fără să vă opriți și lângă persoana mea amatoare? Așa, mă, în sfârșit! Băgați-mă în seamă!

Cum ziceam, vreau din toată inima ca Elena să fie iubirea vieții mele ca pe viața ei chinuită, că n-o mai lasă ăștia în pace, sărăcuța. După ce va ieși, am s-o caut. Îmi doresc, în primul rând, s-o duc la Amara, pentru a-i arăta nămolul noaptea. S-o întreb dacă vrea să i-l dăruiesc ca și cado, dovedindu-i toată dragostea mea.

O să-i ofer Koh-I-Noor-ul copie fidelă în dar, îl știți mai mult ca sigur, celebrul diamant din lume furat de mine acum ceva timp din seiful unui unic șlefuitor Continuă lectura „M-am îndrăgostit de ea. Șase ani o s-o aștept. Și chiar mai mulți”

Mi-am tras vopsea pe sprâncene. E cool

barbatipensati

Mă frământă de ceva timp firele de păr din sprâncenele mele, sprâncene care au căzut una câte una în bătălia mea cu anii plus. De aceea, cunoscând arta războiului de prin revistele de specialitate (sic), m-am aprovizionat cu armament de luptă, ultima generație de fițe în dotare. Degeaba am achiziționat fard special, a se tine cont, cu lansatoare de rachete bine trase la țintă cu pensula aceea finuță, degeaba m-am prefăcut că dușmanul este mai tolerant cu și dă-i și luptă, și dă-i război, degeaba. Cu tot arsenalul meu armament greu în dotare, sprâncenele mele, mai mult lipsă decât blonde, continuau să înainteze pe terenul pustiit de mine în fuga lăsată de vârstă în urmă.

Ca într-o dimineață ploioasă de Martie, alaltăieri mai precis, să mă hotărăsc în a apela la ultima soluție viabilă, de a opri dușmanul meu de clasă, Continuă lectura „Mi-am tras vopsea pe sprâncene. E cool”

De ce au politicienii nasul mare?

liar1

Măi, dacă te uiți la fața lor gușată vizibil afectată de mesele îndestulate, care mai de care mai obeze ținute seară de seară prin localuri de fițe, așa cum le stă bine unor aleși de seamă ai acestei țări, și le privești ochii galeși obosiți de grijile apăsătoare emise de DNA ca niște unde metalice pe frecvența anticorupției, mai că-ți vine să crezi că politicienii n-au nasul mare, nici coroiat, nici cârn și nici băgat în niște rahaturi mai mari decât organul lor olfactiv.

Situația este delicată atunci când un cameraman mai insistent îi filmează din profil. El poate uita de ultima directivă a CNA-ului, aia care ordona clar răspicat cu amenințare de amendă barosană luată pe viață, ca niciunui politician să nu i se filmeze chipul din profil, asta pentru a nu i se arăta pe televizor adevărata-i față.

Este interzis de asemenea să nu se filmeze nici nasul l Continuă lectura „De ce au politicienii nasul mare?”

O vacanță de Paște prin agenția Patriarhiei? Aleluia! Oriunde să fie

zbor-avion-frica-riscuri

Vreau să plec de Paște-n lume printre locuri spirituale,

Ca să rog divinitatea să-mi ofere sănătate și haleală,

Nu sunt ipocrit chiar ș-acasă tot pe d-alea animale,

Bag la burtă verzi uscate printre grăsimi tăvăleală.

 

Un agent cu barbă sură ghid i se spunea pe timpuri,

Doamne ajută întâmpinare la intrarea-n agenție,

Vrei să mergi cu Tăticuțu sensibile curate drumuri?

Îmi oferă largi pliante Turcia loc plin de ortodoxie.

 

Drag părinte, i-am șoptit, pe la Dubai nu e sfânt?

Poate ai ceva o săptămână prin India sau Pakistan,

Tu de Paște n-ai soluții ca să-mi oferi un simțământ?

Hai, trimite-mă cu avion oriunde unde ai zbor haitian.

 

Dă-mă-n post

Dietă-și-sfaturi-pentru-bărbaţii-care-nu-au-timp-de-gătit

Dă-mă-n post. Mi-ar fi plăcut ca să mănânc de toate,

Sunt un ciumpalac bătrân ce am început-o pe salate,

A venit timpul în viață printre ale mele zeci păcate,

Prin abținere de la mâncare patimile multe îndurate.

 

Dă-mă-n post. Am fost un păcătos cu înjurături variate,

Răutate gratuită completată de vorbe spuse pe la spate,

Dușmănoase cuvintele mele Continuă lectura „Dă-mă-n post”

Cratița ca obiect de studiu în viața bărbaților

vase-de-parastas-oale-cani-tigai-vase-de-lut-ceaun-aprozar-gastronomie-supermarket-livella-oradea-magazin-alimentar-nealimentar

Am fost aseară prin magazinul nostru universal pentru a cumpăra una alta de-ale gurii, mai pentru dietă omenească care nu-mi lasă de ceva timp foamea să se domolească deloc. După ce am pus în căruț toate ierburile neplăcute apetitului meu de gurmand, vai capul meu de amărât ce sunt!, mi-am zis să dau câteva ture de admirat toate produsele care îmi făceau cu ochiul pe rafturi. Clipeau așa, vă uitați la mine să vă arăt? În fine!

Deoarece zilele astea sunt masterchef-ul meu în decupat salata verde bogată în vitamine, în creionat ceapa proaspătă firicele, firicele, în pirogravat noi culesele roșii de pe câmpurile grecești, m-am oprit invariabil la raionul ibrice, cratițe și oale. Să aibă bucătarul din mine de admirat.

Și cum stăteam eu așaaa, cu mâna dreaptă la bărbie a curiozitate și cu aia stângă cântărind admirativ o ditamai cratița, pac, lângă mine o tipă cam între două vârste, care, fără niciun avertisment în prealabil, a pus în căruț, pentru cumpărare Continuă lectura „Cratița ca obiect de studiu în viața bărbaților”

La bibliotecă ca la cafenea

1200x1200_carti

În fuga telecomenzii, bine mânuită așa cum îi stă bine unui bărbat serios, undele ei căutând emisiuni sportive cu importanță familiară, m-am oprit pentru câteva minute pe satira și umorul oferite-n reluare, strâmbături bașca urlete în prime time, alea ale lui Bendeac ceva cu puii mei, ai tăi și ai altora ce se uită la umoristică. Era tocmai faza în care doi cocalari și o pipiță erau îndemnați de o altă tipă mai normală să intre într-o librărie de cărți. Ca imediat, simandicoasa cu tocuri de cinșpe și cu mers de divă să leșine instantaneu de la aerul îmbibat de culturalism aflat printre mii de cărți, iar cei doi fini cunoscători ai activităților dâmbovițene de cea mai joasa speță să se lovească căzuți în cur de zidul imaginar ce despărțea ofensiv niveluri de inteligență.

Faza asta mi-a adus aminte brusc de o întâmplare petrecută la biblioteca orașului, instituție de cultură pe care o frecventez săptămânal de cititor asiduu ce sunt, patru, cinci cărți fiind terminate de mine scoarță pe scoarță cât aș clipi din ochi. Și clipesc des, dă-mă naibii! De fapt, vin la bibliotecă cu a mea soție, care, în Continuă lectura „La bibliotecă ca la cafenea”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑