doar-jumatate-dintre-barbatii-romani-duc-flori-colegelor-de-serviciu-de-8-martie-cati-se-gandesc-la-295774

Câțiva s-au sinucis. Alții dorm și acum în șanț, beți morți de supărare. Mulți au fugit în lumea largă rămași cu buzunarele goale urlând la lună. Alții au rezistat. Majoritatea. Au o unghie încă înfiptă în gât, dar au supraviețuit. Ba mai mult, dis de dimineață, cei mai mulți dintre eroi, survivors li se mai spune pe numele din scena vieții, și-au îndreptat pașii către punctele colorate unde se vindeau mărțișoare. Sau flori. Fără a fi câtuși de puțin forțați, amenințați, cu riscul de a fi împușcați, cârduri de masculi treceau grăbiți care încotro cuprinși de dragostea purtată soției, de respectul cuvenit colegei de serviciu, de prețuirea arătată unei anume femei din viața lor.

Bărbații știu să fie și domni când vor. Știu să fie eleganți manierați, generoși frumoși, carismatici simpatici. Ei când vor să ofere o floare unei femei, un mărțișor după gusturile fiecăruia ales, o fac cu demnitate, drepți, fără niciun fel de slăbiciune în ochi. Nimeni n-a avut astăzi îndrăzneala să se ia de acești unici proprietari de iubire, iar dacă o femeie anume a făcut-o cumva, undeva, spre rușinea ei de nerecunoscătoare mică, sper în curând să-și reevalueze cuvintele răutăcioase spre binele comuniunii în doi. Astăzi, bărbatul merită laudele mii.

Eu m-am convins de dimineață când, purtat și eu de valul entuziasmului ce cuprinsese tineri de-a valma înghesuiți cu ăștia de seama mea, cu pensionari nostalgici după tinerețe și a ei pasiune oferită dragostei, am simțit prin preajmă recunoștința ce o aducem în sfârșit femeii. Niciodată nu este târziu să faci o femeie fericită, mi-am zis bucuros fiind de nebunia prezentă în jurul meu. Numai după ce am cumpărat ce era de cumpărat, lăsând în urmă calcule d-alea grele de matematică, cam câte colege am la muncă, câte mame am, câte vecine de treabă există pe casa scării, numai atunci am trăit momentul mândriei că sunt bărbat. Uite mă, putem și noi, este?