descc483rcare-2

Iubirea mi-a fugit din suflet, mi-a declarat o tipă ce stătea pe scaun cu genunchii strânși la gură, privind în gol undeva dincolo de geamul aburit de ploaie. Cum procedăm ca s-o găsim din nou?, m-a întrebat murmurându-mi tristă cuvintele-i mergând în șoapta prin încăpere. Nu le auzeam. Venise la mine într-un acces de furie după o noapte lunga de nesomn, după ce-și căutase dragostea prin toate ungherele casei, ademenind-o la vedere numai prin chemări înduioșătoare.

Chiar nu își dădea seama cum de o scăpase fără să simtă nimic, încerca să-mi povestească cum, stând la televizor cu o ceașcă de cafea aburindă în mâini, uitându-se la ultimul episod din Bahar viață nu mai știu cum (nu-mi stătea capul la seriale melodramatice) auzi ușa trântindu-se și pași pierduți pe casa scării. Cum, cu inima bătându-i în piept, ieși afară în picioarele goale (brrr, pe timpul ăsta?, am gândit imediat în timp ce paharul cu vodca mi-l duceam la gură)căută în dreapta și stânga strigând-o, urlând după ea. Iubirreeee!, doar glasul ei răsuna prin vântul rece ce îi îngheța cuvintele în crepuscul!

Ce să-și zic?, am căutat s-o liniștesc. Doar terminasem psihologia și psihanaliza comportamentului femeii la institutul de detectivi specializați în pierderi de sentimente fugite de acasă după lungi certuri, nepotriviri de caracter, sau, ca în cazul actual, așa pur și simplu. Cum arăta? Ai semnalmentele ei, în ce era îmbrăcată când a fugit în lume? Spune-mi tot ce ar putea să mă ajute în prinderea ei, am luat eu profesionalismul în mâini frământându-l între ochii ei speriați ce mă priveau fix pătrunzători.

Mi-a răspuns într-un final la toate întrebările pe care i le adresasem, întrebări care, mă puteau ajuta în a-i aduce iubirea înapoi. Mi-a zis totul despre cum începuse totul, de la atingeri nevinovate, până la săruturi pasionale prin parc, de la priviri înduioșătoare până la lungi nopți petrecute în doi. Se pierduse în amintiri. O priveam pe geam cum se depărtează prin ploaia rece măruntă. Se oprise în loc cautându-și speranța prin buzunarele trenciului ei gri cu accente bărbătești. Nu știu de ce!? Dar îmi dădea impresia ciudată că mă uit după năluca dragostei pierdută atunci, la crepuscul, într-o seară rece de primăvară. Oare ea era?