sofat-telefon

Mi-au venit dracii, ăia ascunși, ba prin călcâiul meu mai spre degetul mic, ba printr-un fir de păr ce tocmai a vrut să se albească, mi-au venit dracii șofând prin orașul meu mic, prăfuit, plin de gropi, dintr-un capăt spre celălalt, nu mai mult de o juma de oră dacă-l parcurgi la pas în viteza legală de 50. Unde plm ne grăbim? Nu gropile, varză de oraș a ajuns Călărașiul, m-au scos din sărite, ci meseriașii de șoferi care și-au luat carnetul la apelul bocancilor. Stai ca fraierul întrebându-te cum și cine le-a pus în mână volanul? Un polițist corupt, legile făcute de-a-n pulea, ori instructorul ăla parșiv care își vede doar propriul interes? Habar n-am. Cert este că ne-a cam venit timpul să dăm colțul când nu ne așteptam.

Vai de noi! Citind comentariile celor care își dau cu părerea la câte o postare referitoare la cine are prioritate într-o intersecție, m-a luat groaza, m-a luat cu frison, ba chiar mi-a trecut prin minte să-mi vând mașina. Răspunsuri care mai de care mai sofisticate și justificări care mai de care mai primitive. Nici nu vă imaginați cine sunt cei care conduc mașini printre noi! Aliens? Neee. Zombi? Noo. Sunt conducătorii auto care n-au habar. Ei conduc liberi, asta mă înspăimântă.

O să murim pe trecerile de pietoni loviți de imbecili care se uită în telefon în timp ce conduc, o să dăm ortul popii nevinovați pe trotuare din cauza unor idioți care consideră șoseaua pista de viteză a lu’ mă-sa, o să murim neștiind ce ne-a lovit chiar atunci când viața ni se părea mai frumoasă, loviți de o fetișcană care învârte covrigul ca tigaia în care face clătite, o să dăm ortul popii pasivi la tot ce ne înconjoară. Din ce în ce mai mulți pulareți tineri pentru care viteza este a doua lor casă, brm, brm, sunt acum pe străzi, din ce în ce mai multă nesimțire prin mașini grămadă făcând casă bună cu durerea în cur față de ceilalți participanți în trafic, din ce în ce mai multe indiferență față de regulile de circulație.

Am condus dintr-un capăt al orașului în celălalt, și dat mi-a fost să găsesc pe drumul drept câțiva care n-au semnalizat schimbare direcției, vreo doi care erau să intre din lateral în mine, unul care m-a depășit cu o viteză demnă de vreo 5 ani de pușcărie, ca apoi să oprească enervat la stop, alți meseriași care au oprit pe unde li s-a sculat schimbătorul de viteză, ma mulți care au claxonat voios enervați pe alții mai indolenți ca ei. În 5 kilometri. Dracu o să ne ia!