Nu mi-a plăcut ce văd astăzi de dimineață în parc. Un husky chinuit de o doamnă între două vârste, amărâta, care trăgea cu neștiință de bietul animal, ba în stânga, ba în dreapta. Doar a fost mexicanul ăla în România. Putea, nefericita, să-l lase liber pe o plajă, pe undeva, sau oriunde bietul animal s-ar fi simțit în largul lui. Nicio nădejde. Hop.
Pentru a se răzbuna, poate a gândit-o strategic pe treabă, bietul câine, văzând că tipa este înțolită la patru ace, a băgat-o târâș prin toată iarba verde cu urme pe pantofii ei roșii, cu sărituri peste niște crăci ceva, cu îmbulzeală pe pământ ud, noroi care i-a impregnat pe retină tipei o adevărată aventură. Meritai!, mi-am zis în gând de nesimțit ce sunt. Probabil, odată ajunsă acasă, a strigat isterică la bărbat-su. Nu mai ies în viața mea cu ăsta, chiar m-a enervat la culme!
Nu e pentru toată lumea să aibă câine, gândesc. Eu n-am câine, doar sunt microbist pe partea asta. Admir, critic, laud. În rest? Pun poze.
Lasă un răspuns