descc483rcare

Este clar și nu știe toată lumea ce am să vă spun acum, ssss, vă detaliez numai vouă de faptul că mie îmi plac bărbații aia cu barbă și tăietori de lemne din străbunic în fiu. De, se mai plictisește lumea bună occidentală de metrosexuali, citysexuali, clubosexuali, mușchiosexuali, țăranosexuali. Așa că, mie îmi plac bărboșii ce știu să țină bine drujba în mână și să dea brrrrrrr, brrrrr să taie toate crengile copacilor, tulpina, rădăcina și coroanele lor superbe.

Vă dați seama cam cum ține un bărbos d’ăsta toporul în mână? Cum îl ajută barba și-i dă putere tot timpul ca lui Superman roca aia extraterestră? Vă imaginați cum stă salopeta pe lumbersexual, așa jegoasă după muncă, nespălată cu lunile pentru că pădurea este în munți și nu în mall? Cum sărută el așa languros fără a fi spălat pe dinți ca după zile state pe plantațiile de păduri ale țării? Moamaaa, ce-mi mai place șaorma!

Numai creatorii ăia de modă știu și cunosc în detaliu mișcările, jocul și datul din firele de păr ale bărbii într-o societate modernă, Nu? Este o respingere cauzată de polaritatea gândită greșit de modiști, dracu, îmi dau și io cu părerea de necunoscător ce sunt, gândind clar că, bărbosul tăietor de lemne, cu barba înțesată de resturi din lemn și cu ea netunsă cu lunile, nu poate fi același cu bărbosul de oraș, rasat și ce-i mai important, spălat, de, bărbos cu stil. S-ar respinge unul pe altul în fața genului feminin, nu? Da’ ce zic de femei aici?

De fapt, voiam să ajung la simpatica cântăreață austriacă ce ne-a încântat auzul, dar nu și privirea, acum ceva ani la Eurovision, Conchita cea cu vino încoace. Doamneee! Ce bucată de femeie! Chiar dacă m-a invitat aseară în rulota ei la un ceai de tei, în intimitatea ei, aș dori s-o critic pe față și nu pe la spate, numai și numai pentru a nu intra lumea la bănuieli. Nu mă credeți? Foarte bine!

De fapt, chiar voiam să stau față-n față cu ea și să-i spun c-ar fi o fată simpatică în ouăle și barba dânsei într-un cerc mai restrâns să fie la ei acolo. Poate c-ar trebui să stea într-o bancă cât mai discretă, pe stradă de mână chiar nu mă deranjează, fără a mai solicita atâta publicitate ieftină emisă pe tv  de societăți plictisite de bine, care nu mai au ce sa scoată pe piață pentru a mai șoca și a contraria atâta lume. Aș îndrăzni a zice lume normală, dar mi-e frică s-o zic, gândind că nimic nu mai poate fi normal în lumea asta plină de atâtea bărboase. Ce ar mai fi de promovat? Nu știu, lumea este atât de maree!