66032

Azi dimineață în căldura patului de acasă, că niciunde nu-i mai bine, m-a trezit tare apăsător pe vezică o intensă, ca apoi, după facere, să belesc ochii în tavan a filozofie tristă. Bă, să-mi bag, așa-i de la o vârstă, te apucă noaptea și prostata, și gândurile alea gri, când constați cu amărăciune că 1 Mai iar va veni și tu n-ai organizat nimic, vai de capul tău de amărât. Plm. Gândurile sunt făcute să circule rapid pe autostrăzile creierului, dar nu noaptea în lumina ochilor ca niște faruri intense, albe, să-l orbească pe nenorocitul ăla care vine din sens invers. Despre gânduri era vorba. Ele nu te mai lasă să pui geană pe geană prinzându-te în nostalgiile zilelor fără de muncă scurte ale dracu, când ăl mai frumos 1 Mai va veni repede ca o vijelie tristă dinspre nordul rusesc.

Mi-am dat seama discutând cu pereții, mai ceva ca un Kant în clipe de construit texte grele, că pe mine, optimistul de serviciu, nu mă face fericit să dorm ca un nesimțit futu-i pământul mă-sii, ba chiar nici să stau ca un pensionar în casă așteptând pe dracul să mă mă ia. Așa că, prins iremediabil de o avalanșă de hotărâri, m-am ridicat brusc și dintr-o dată direct pe un sait de rezervări on-line, acolo unde, spre satisfacția mea, am oprit o cameră dublă în 2 Mai, imediat după 1 Mai, deoarece așa este normal. Să evoluăm. Să ne distrăm.

Parcă aș fi băut și un pahar cu vin de fericire. Era prea morning. Apoi, liniștit fără durerea care mă frământa în noapte, să mi se îngusteze pleoapele la un moment dat, dându-mi liniștea mult dorită. Gândurile s-au risipit ca nebunele care încotro pe câmpii de acolo de unde veniseră, adormind, am adormit cu speranța că ne va fi mai bine tuturor, fiindcă așa-i normal, să fim fericiți cu toții într-o lume mai bună, cu pace în suflet și pe pământ. Când ești somnambul, așa se întâmplă. O dai pe texte simandicoase.