Picture_20170505_214046718

Tu, soția, fiica, toți trei stând pe scăunele vechi din lemn vopsit albastru vintigi decolorat. Masa de la set ai băgat-o la foc vara trecută, atunci când ai emis grătarul ăla bengos numai pe ceafă de porc şi piept de pui dezosat. Flai porcule, flai! Doar sărbătoreai prima cărămidă la viitoarea ta fortăreață.

Spargeți semințe mândri de namila aia ridicată la roşu pentru care nu mai ai bani s-o termini în curând. Pe strada pe care a răsărit casa ta încă neterminată trec cunoştințe care te salută insistent arătându-şi admirația fără jenă.

Ai ditamai căsoiul trei etaje cu turnulețe de apărare contra duJmanilor că mulți ai dracu’ mai sunt, fără gard, să fie clar pentru toată lumea, dar cu leii din ipsos arvuniți la producător. Este unul adevărat la Țăndărei care toarnă pe matriță până şi calul înhămat la căruța bunicilor tăi. Aşa.

Dacă nu-ți arăți mândria, degeaba. Nu va şti nimeni că aia va fi casa ta cu doujdă camere. Vorbiți programând rând pe rând camerele, sus nord cinci candelabre din sticlă cărămizie cacupru de valoroase alături de cele zece oglinzi culoarea aurului copt. Sus sud cinci covoare cu răpirea din Londra alături de zece carpete având imprimate capul întreg al reginei Elisaveta.

Jos, la mansarda solului, vor mobilate grajdul pentru maşina cu numere pe dreapta şi volan cum merg englezoii pe stânga, plus bucătăria de vară unde se vor trage parangheliile în ingliş hai scul. Gazonul pur şi sânge nobil viță de bere blondă nu va mai avea loc din cauza modernismului tare şi cenuşiu beton.

Deodată, te auzi strigat. E casa ta, men?, se aude dintr-un bemve ultima fiță de negru tăciune. Ies, ies, urli mândru de tine comentând aproape urlând. Ne întâlnim pe Tamisa săptămâna viitoare, ieeees?