vaccinare_41294800

400 noi cazuri de rujeolă în ultima săptămână nu sperie pe nimeni. Încă. Nici n-ar trebui, ce mama dracu! Bă! A venit atomica peste noi? A murit suta de mii? Sunt oraşe în carantină? S-a îmbolnăvit copilul unui mahăr? Nici gând. Atunci? În timpurile noastre moderne în care prostia este ridicată la rang de artă şi informația din gură în gură bate cercetarea zecilor de ani, Rujeola a devenit vedeta, ea jucând nestingherită într-un film inspirat din viața reală în care acțiunile de groază şi comedie neagră se îmbină perfect sub ochii pasivi îngăduitori ai părinților creduli. Sunt băiat bun.

De fapt şi cinstit vorbind, Rujeola a pornit in viață din cotlonul unui sat românesc. De acolo, da! Nu de la Bollywood? Se spune de mama bețivă si tatăl asemenea ce au vândut-o pe nimica toată unei vegane celebre. Bine c-am scăpat de Ea, şi-au zis într-un glas, sorbind hulpav dintr-un pet de bere, nebăgând de seamă că nenorocita de Rujeolă se împuiase ca dracii aia mari după soba din odaie.

Apoi, tipa aia ciudată care trăieşte visul senin al unei nopți de vară, aşa le zice nebunilor mai pe ocolite, a lansat-o pe Rujeolă în câteva producții ce au făcut furori printre cei săraci cu filmul. Copiii lor joacă cascadoriile, şi ei nu-şi dau seama. Asta-i culmea Oscarului ce ar trebui înmânat idioților.

E supărare? Atâta timp cât există un Doamne ajută bine aruncat către cer cu o cruce mare făcută pe piept, un Tatăl Nostru bine recitat cu patos, untdelemnul sfințit aplicat tacticos pe creştet şi spirtul decolorat ca factor vindecător a tot şi toate, iar ştiința vaccinarii va dăinui uitată în sertarele actorilor, filmul va avea întotdeauna acelaşi final. Trist.