scoici-2

Dovada că brandul bate calitatea produsului este și deja cunoscutul Festival al Scoicilor, festival marca Cătălin Scărlătescu cu a lui trupă formată din foști participanți la șoul de la televizor. Am fost la ambele ediții ale „bâlciului” gastronomic, denumit pompos după cum am zis mai sus puțin, impresia generală fiind aceea, după ce mi-am pus burta la cale sătul fiind, că mai sunt multe îmbunătățiri de adus pentru mulțumirea unui cârcotaș ca mine. Așa este omul. Când se satură, începe să caute defecte. Mai ales, după ce am lins o porție enormă de midii cu legume și cu un sos picant de m-a băgat în boală, la propriu, ca medicament solicitându-se imediat două beri pentru stingerea incendiului traheic.

La scârbe cu nemulțumiții. În fine. Porția de scoici, indiferent de unde o alegeai, 20 lei, mult tătuțu, mult, anul trecut era mai ieftin, 10 lei, semn că brandul a luat-o la trap înaintea lăcomiei dorinței de extra beneficiu. Citisem declarația lui Scărlătescu referitoare la cele 30 de feluri în a găti scoicile pe care lumea le va găsi în tigăi. C-am fost eu necunoscător în a deosebi un fel de altul, ori că Șeful a dat-o la impresia artistică pentru a atrage clienții, n-a mai contat pentru mine la un moment dat.

Eram acolo, prin aglomerație, așa cum îmi place, la înghesuială, cu lume veselă primprejur care nu lua în calcul același preț de 20 lei pentru un amărât de burger, ce-i drept bine făcut de micuța vietnameză Cecurai ( i-am pierdut numele printre firimiturile rămase ) sau același preț pentru o pizza vai mama ei italiană, doar coca coaptă la cuptor cu lemne ( să-mi bag, dădusem deja ochii peste cap ), un suc de roșii banal și 2-3 scoici aruncate în centru pentru satisfacerea poftei mele de a fi acolo lângă italienii ăia doi ce râdeau pe înfundate de ce-mi curgea din gură cu nesaț. Așa se fac banii, fraierilor! Nu ca la voi, cu de toate, parcă le simțeam din priviri.

Dar, ca să fiu pe înțelesul tuturor de ieșirea mea reușită, l-am văzut pe Gras care nu mai este așa gras, am făcut o poză cu Gianni pe care nu pot s-o arăt lumii din motive de greutate, am stat la trei impresii cu Machete și l-am ascultat cum își face reclamă, s-audă toată piața, pe Dumbo cel cu ditamai barba de bucătar.

Jur că mi-a plăcut, una peste alta, cu o ieșire la mal de mare, cu o scoică bine gustoasă, ce-i drept este drept, cu lume multă veselă de soare, cu bucuria de a trăi. La anul? Iar. Fără îndoială.