despartire

Te urci în maşină cu lacrimile parcurgându-ți cărări de durere pe sub pleoape, traversezi culoarea ochilor cu stropi de plâns ascunşi în durere date, cu capul pe volan în valsuri de aşteptare lăsate. Priveşti în urmă simțind depărtarea cum urlă, cum se revoltă, visuri sfărâmate, vise de noapte în certuri călcate, depărtare aşternută de ambiții forțate prin planuri deşarte.

Aştepți. Încerci să cuprinzi cerul cu privirea. Parcurgi învolburate imagini cu discuțiile pe care le-ați avut, cu nemulțumirile iscate din neantul relației, ca apoi să arunci către zare dorința de a strânge în brațe persoana pe care o ai în suflet. Cu dragoste. Te încurajezi să-ți arunci în luptă speranța împotriva disperarării ce ți-a cuprins viața, pui mâna pe telefon, te frige, îl arunci brusc pe bancheta din spate.

Îți întorci capul în slow motion, cu ruşine, cu rezervă, cu sfială. Trimiți mesajul care îți măcina aşteptarea. Laşi timpul să parcurgă sentimentele pe firul telefonic, cabluri, eter,  ustensile electronice care fac bine dragostei, indispenabile instrumente de comunicare între suferinzi.

Porneşti maşina. Zgomotul ei deranjează liniştea ploii gonind zeci de picături ce cădeau în linii drepte pe asfalt. Nu este nimeni pe şosea. Îți permiți sa laşi gândurile să zboare către îmbrățişări, priviri, declarații, te uiți la copaci rămaşi cu gura căscată sub nori, la flori de geamuri cuprinse de răcoarea serii, la atmosfera de toamnă visatoare.

Crezi în suferința ta, o hrăneşti instinctiv cu bătăi ritmice de puls, ai momente când îi râzi in față cu mânie, suferi, plângi, plângi.