femei_nervoase

Am dat din greşeală de grupul mamelor cu blog. Ciudat grup. Am dat să intru, cioc, cioc, sun, cineva se uită pe vizor, ca imediat un glas strident de dincolo să se audă speriindu-mi îndrăzneala. Eşti tată cu blog, n-ai ce căuta aici. Mi se revoltă imediat articolele scrise despre copii, despre mămici care le ştiu ele pe toate, dar ar vrea să le împărtăşească şi altor mămici cu gândul la ce fac ele să facă toate, mi se zbate un ochi, dar tac. Mă prefac.

Ok. Mă uit in stânga, în dreapta, mă avânt direct în uşa grupului cu toată greutatea mea de cerb lopătar aflat la vârsta senectuții. O sparg. Mă dau de-a berbeleacul la fel ca-n filmele de acțiune cu Vandam, scot repede aparatul de fotografiat şi, pus pe cadre, mă ascund după un căruț din multele zeci care aşteptau în parcarea frumos amenajată din biberoane goale.

Îmi arunc un ochi cu praştia pe care o am mereu la mine direct pe o poveste a unei mămici care a dres atăt de bine în creşterea bebeului ei, încăt lasă să i se vadă pe făță lăudăroşenia toată. Vaaaai, dă o alta a lehamite din mână auzind-o pe lăudăroasă cum îl bate pe spate pe ăl mic pentru râgâiala supremă de după masă. Nu e bine aşa, dragăăă! Poți să-i dezlipeşti un plămân. Am văzut eu pe un sait cum se face. O mămică de acolo, vlogăriță, Geamila 2 , dă lecții de cum se cresc copiii. Le las p’astea. Deja mă căuta plictiseala prin preajmă.

Mă tăvălesc ca-n filmele de comando, pe coate, pe burtă, am şi pe ce, vâslesc până în preajma unor zece specialiste în şcoala 1-4 a copiilor lor. Aici, dezmăț total. Una mai cunoscătoare ca alta, una mai atoştiutoare ca aialaltă, una având centura neagră în sfaturi elaborate despre programul ca la carte făcut odorului ei, alta având doctoratul în sugestii perfecte despre cum se motivează elevul ideal pe care îl are la uşă. M-am convins repede.

Dau să plec de acolo, dar ating din greşeală paharele cu apă plată, paiele înfipte în lămâile simandicoase. Gălăgie, scandal, blesteme. Fug disperat în zig zag ferindu-mă de huiduielile ce dau să mă ajungă din urmă, iar când constat că m-am îndepărtat suficient, mă opresc respirând din greu. Cu ultima suflare le trimit un bilet de la revedere. Bine că sunteți voi deştepte!

Later edit. Nu indrăzniți să intrați! Pericol de impresii.