20170729_150159

Dana si George sunt prietenii mei buni cu care, la invitația lor of course, mai trag din când în când câte o bucătăreală stropită pe parcurs cu de toate ‘lichiditățile’. Micii bucătari să se dea la o parte! Şi alde d-ăştia, gen Scărlătescu, Hădean, Foa, să facă o pauză. Intru eu pe ringul bunului gust. Bine, bine, nu sunt eu adevăratul acționar al gătitului, dar tot băgând surcele la foc pentru o acțiune continuă a acestuia, am învățat instant care este procesul tehnologic al mâncării. Fochistul mi se spune pe numele de scenă.

Dacă în trecut am gătit spectaculos fasole cu ciolan sau tochitură moldovenească, zilele trecute am pus ceaunul pentru o ciorbă de peşte făcută la foc puternic. Aşadar, am luat ceaunul din locul indicat de gazdă, i-am tras o spălătură zdravănă cu apă rece de la pompa la care am dat cu puternice foale, l-am descântat repede cu o țuică de caise preferata mea pentru un gătit sănatos, ca apoi să-l pun mândru de mine pe janta auto care ținea perfect loc de pirostrii. Trei sferturi apă în el, mi-a zis prietena mea bună.

Cum meseria de a tăia lemne mi se pare cea mai frumoasă la o câmpenească între prieteni, am purcers periodic la aprovizionarea focului cu surcele butuc tăiate fără îndemânare. Mai să-i stric omului trotuarul, nu alta! In fine. Focul o luase razna bolbocind apa în draci şi, numai legumele tăiate mărunt de măinile a trei femei harnice, au făcut-o puțin să se domolească. Iar borşul, nu ştiu cum făcut cu roşii in bucătăria de vară, a venit pe nepregătite tocmai când eu, transpirat de muncă şi soare, luasem o pauză pentru a culege aroma caisei din țuica bună oferită de George, prietenul meu.

După o perioadă de…. am pierdut şirul zecilor de minute, după ce toate alea care miroseau în draci în fața nasului meu, după ce eu am pus sare, piper şi doi ardei iuți tăiați mărunt, a venit şi peştele pentru a fierbe în demențiala supă. Şi-a fiert, fiert, până a venit ordin de la împărăția genului feminin de a da jos ceaunul de pe foc. Am înțeles, dar eu pun verdeața!, am zbierat mândru de mine.

Nu vă mai povestesc de gustul ciorbei la a treia farfurie plină pe care o devorasem fierbinte, nu mai spun nimic. Doar vă las să priviți. Ştiți cum am întreținut focul? Splendoare de fochist sunt!