Cotoroanta

Mă uit la ea cu indugență. Ea se uită la mine cu indolență. Mă mănâncă pe limbă să-i zic un anume fel de impulsionare a paşilor ei leneşi, ea se uită la mine cu al ei cur destul de mare, parcă invitându-mă să i-l pup. Vecinul din dreapta oprise şi el în dreptul trecerii de pieton. Aşteaptă. Dintr-o dată aud un claxon a repezeală. Îl mâncase la bujie. Ea îi arată degetul mijlociu de la mână liberă cu care nu ținea telefonul, oprindu-se în mijloc cu nervozitate. O aud.

Geta, Geta, stai că nu are unul loc de mine tocmai când să trec strada. Stai! Apoi: bă, nenorocitule, nu vezi că sunt femeie bătrână cu operație de fiere şi cinci copci puse!? Am 6 copii, 5 nepoți si 2 strănepoți, golanule! De ce mă claxonezi?

Un bărbat între două vârste trece grăbit strada uitându-se a mirare la cucoană. Doi tineri biciclişti râd cât îi țin fălcile ce depindeau de largirea căştilor de pe cap. O tânăra mămică se depărtează grăbită ca nu cumva vuietul ocărilor să nu-i trezească băiețelul îmbrăcat în bleu. O locatară din blocul apropiat se opreşte din udatul florilor. Trei albine zboară.

Îl privesc cu mirare pe vecinul şofer bun încasator al ropotelor de sudalme cu referire directă la rabla lui de maşină, la originile ei chiar nemțeşti fiind de pe vremea lui Hitler de vechi, la incapacitatea lui de a conduce corect, la cine mama dracu i-a pus volanul în mână. Mă pune mama necuratului să fac din mână a tra-la-la-la cu referire directă la baba care nu se mai mişca din mijlocul drumului. Mă vede.

– Geta, Geta, mai eşti la telefon? Stai! Mai am un nenorocit. 

Când tocmai mă chircisem pe sub volan de frica terorii, când tocmai îmi făceam un plan de fugă, aud sirena poliției de undeva din spate, de departe. Ne venise salvarea.

Hai, treci odată?, m-am auzit strigând.