Picture_20170816_200651077

Una e de-a dreptul pe brânci, regula numărul unu din armată,  căutând prin țărâna sfântă pepitele de răcorire ale sufletului care o vor îmbogăți spiritual. Alta, cu genunchiere împrumutate de la nepoată, deh, tineretul se dă pe role în ziua de azi, înaintează cu viteza unui melc, scrutând cu atenție praful. O alta, mai bolnavă de şale, niciun pupat de moaşte n-a ajutat-o până acum, se chinuie, doar aplecată fiind, după bucăți de credință generoase. El Dorado al convingerilor extreme a apărut de ceva timp în mintea extrem de îngustă a căutătorilor de comori.

Un preot, exasperat de gălăgia de pe ulița ce ducea către ‘bogăție’, se repede cu un îndemn către ele.

Fă, babelor, gloabelor, fu..-vă-n cur, vă mişcați mai cu talent? Dacă nu găsiți ceva până la crepuscul, mama lu’ Necuratu’ vă ia! Doi copii de cioban, deştepți ai naibii draci, locali de prin partea asta de țară, râdeau cu lacrimi de ‘trenulețul’ credincioaselor ce ara cu pasiune colbul. Preotul le făcu cu ochiul. Râsetele lor jucăuşe se auzeau până peste deal.

Una posedată de Diavolul sărăciei începu sa zbiere isteric dându-şi cu palmele în cap, dupa care, deodată, leşină în poziția în care era. Nimerise din greşeală un cataroi în învălmşeala palmelor. Colega ei, disperată de faptul că păcatele multe de la tinerețe nu-i vor fi iertate, iar împărăția cerurilor o va lăsa săracă de duh aşa cum era acum, se lungi pe burtă aşteptând salvarea.

Preotul care le admonestase mai devreme, oprindu-şi cu greu râsul, țipă iar cu voce baritonală.

Fă, babelor,  gloabelor, fu..-vă-n cur, n-ați ajuns încă in vârful dealului? Nu vreți mântuirea?

Copiii muşcau cu poftă din coltucul de pâine privind spectacolul tragico-umoristic, un mioritic lătra haios în jurul lor, credința curgea temperat din cer, preotul se gândea la Gigi, noul student ce venise în practică la mănăstire. Maria tablou.