20170806_191738

Am plecat la 4.30 din Călăraşi, puțin somnoroşi, dar impulsionați de acea dorință specifică nemâncaților de concediu. O cafeluța lejeră la prima stație de benzină ne-a readus încet la viață, mai ales pe mine care mă întindeam mai să rup plafonul maşinii cu brațele încordate la maxim. Budapesta, oraşul care încadra Dunărea de ambele părți cu vechi şi nou, ne aştepta cu brațele deschise. Eram totuşi sceptic, recunosc. După câteva pit stop-uri în țară, cu alimentare maşină şi burți pasageri, am ajuns la graniță (Nădlac) exact după 10 ore de circulat intens pe drumurile naționale. Avem autostrăzi, fraților! Bune şi peticele de ceva.

 

 

 

Cam in 20 minute am trecut vama fără probleme, ambii vameşi privindu-ne cu îngăduință moacele nevinovate. M-am bucurat în sinea mea, de, n-aveam figură de terorist. Pentru drumurile din Ungaria este nevoie de vignetă care se poate achiziționa de la prima benzinărie Mol ieşită în cale. 12-13 euro pentru 10 zile. Nu le am cu exactitățile, eram în concediu, ce mama dracu! Am ajuns la Budapesta cam după 2 ore juma, lăsat cu gura căscată de autostrăzile lor, parfum de drum care îmi îmbia vederea cu deosebită precizie. Ungurii au 20 de ani înaintea noastră la capitolul ăsta.

 

 

 

După cazarea rapidă, punct ochit, punct lovit, avută de pe booking foarte aproape de centrul oraşului, duş, toate lucrurile semnificative gen, retuş machiaj soția, retuş pieptănat tot soția, retuş țoale tot soția, am ieşit pe utca pentru primul contact cu capitala Ungariei. Igen? 1 euro = aprox 305 forinți, pe acolo pe undeva, schimbați la multele case de schimb din zonă. Budapesta are zone pietonale pline de terase pe care ne-am plimbat relaxați admirând frumusețile turistice, unde am putut mânca pofticioşi un papricaş de pui – soția şi o supă gulaş -subsemnatul, plus o bere de fes = 22 euro tot tacâmul,  unde am putut cumpăra orice suvenir pe care să-l avem ca deosebită amintire – 2 euro magnetul, unde, odată ajunşi pe malul Dunării, să rămânem impresionați de ce ni se oferea spectaculos în fața ochilor. Magie e puțin spus, credeți-mă!

 

 

 

Budapesta oferă aici tot ce nu ne-am fi putut imagina. De la zecile de vapoare, vaporaşe, de la imensele vase de croazieră dunărene care erau în continuă mişcare pe fluviu, trecând cu privirea peste podurile spectaculoase numărate ulterior cam 8 bucăți, până la cetățile oraşului vechi, Buda, care se remarcau scoase în evidență de lumini fastuoase. A fost nevoie de observația fină a soției pentru a închide gura ce-mi rămăsese larg căscată. Cel mai frumos din Europa, jur!

Ne-am plimbat pe malul Dunării în compania miilor de turişti chinezi care fotografiau din toate pozițiile posibile, mai pe toți bărbații asociindu-i în glumă cu Jackie Chan (hu, ha, absolutely), am mâncat o înghețată într-un mini kurtoş cu diferite arome la alegere – 5 euro bucata, am admirat cele 60 de perechi de pantofi vechi, ruginiți, făcuți din fier, prinşi de digul de beton în memoria victimelor împuşcate la Dunăre de către miliţienii Partidului Crucilor cu Săgeţi în 1944-1945, am rămas minute în şir în fața clădirii Parlamentului privindu-i frumusețea. Vaaaaaaai! Nu crezusem aşa ceva despre Budapesta!

 

 

 

A doua zi de dimineață, nefiind bogații pământului, am luat micul dejun în apartamentul dotat cu de toate bucătărelii, după care, odihniți şi dornici de vizitele propuse în program, am dat bice. Mare grijă! Dacă vreți să călătoriți cu mijloacele de transport în comun, luați-vă bilet! Se găsesc la automatele aflate în stațiile de metrou/tramvai. 1 euro și puțin călătoria. Au şi bilete pentru 3 şi 7 zile, foarte avantajoase. Noi am taxat biletele pe verso, la aparatul din tramvai. Controlul a venit, o tipă, s-a uitat la bilete, a dat din cap, a zis ceva cu ‘penalty’, apoi s-a uitat pe verso. Mi-a zâmbit frumos a la 25 de ani, dându-mi biletele înapoi. Eram în regulă.

Am văzut tot. Am trecut per pedes Podul cu Lanțuri, am vizitat Castelul lui Buda (în maghiară Budai Vár) cu toate incluse Piața Sfintei Treimi, Biserica Matei (Mátyás templom), Bastionul Pescarilor (Halászbástya) și Palatul Regal. Am urcat sus în Biserica Matei de unde panorama Budapestei ne-a luat aerul a admirație. 5 euro de căciulă. Am băut bere iar, iar şi iar. Ungurească a fost, dar scumpă. 3,5 euro sticla. Am fost şi la Citadelă unde, de sete, am dat 2,5 euro pe o juma de apă minerală. A meritat. Se urca pe jos, mişcarea la orele amiezii, cu soarele pe cer arzând, o adevărată ‘plăcere’. Doar nu venisem să dormim la amiază!

Seara am făcut o croazieră de 2 ore pe Dunăre. Sunt mii de oferte, nu exagerez cu nimic, de la a mai mică simplă doar plimbarea pe un vaporaş micuț 7-10 euro, până la alea de fițe incluzând aici muzică și servire masă a la carte (40-60 euro). Noi am ales una medie conform statutului, 17 euro drinks and cruise. Mişto, tare mişto! Totul la superlativ. Atribute fără număr, fără număr. Am stat numai pe punte, cu toți ceilalți turişti înăuntru ascultând muzică tradițională ungurească. Se apropia furtuna. În drum spre ‘casă’ ne-a prins aia mare, dar nu ne-a păsat. Eram sub ploaie uzi până la piele, amândoi ținându-ne de mână, fericiți.

Dimineața următoare nu am vrut să plecăm mai departe până nu am fi gustat din Doboşul (prăjitură cu istorie la maghiari), căutând cu înverşunare o cofetărie celebră prin centrul Budapestei. N-a fost sa fie s-o găsim, ba mai mult, am luat amendă 10 euro pentru parcare fără a taxa la nenumăratele parcometre din zonă. Dacă luați amendă, ceea ce nu vă doresc, ea se plăteşte la poştă sau la orice altă bancă din zonă. Cu astea zise, nemulțumiți puțin de situație, am călcat accelerația spre Viena.

Budapesta, i love you!

Urmarea aici