canva-photo-editor

Urmarea de aici

Am ajuns la Viena de la Budapesta după 3 ore cu plecare pe la 11, lejer, de vară, şi chiar nu ne-am dat seama de ce am avut impresia că autostrada ne-a dus până aproape de centru. Aşa de relaxant era oraşul, boem, cu clădiri vechi şi trafic liniştit. Oraş plin de istorie, am concluzionat amândoi cu voce tare. Vigneta, obligatorie în Austria, am luat-o de la Mol-ul unguresc cu 14 euro, singura obligație a şoferului fiind aceea de a o lipi în parbriz. Am purces.

Înainte de toate, deoarece ne luasem Vienna Pass on line, preț 191 euro pentru 2 persoane, incluzând 2 zile acces în aproximativ 100 muzee, plimbări nelimitate cu autobuzul hop on-hop off, plus, pentru 3 zile am luat noi, transport nelimitat pe mijloacele de transport în comun, am făcut un scurtă oprire pentru a le lua.  Vienna Pass se ridică din stația de metrou de la Operă.

 

Să-i dea Ăl de sus sănătate celui care a stabilizat tariful roaming-ului la preț de țară, ba chiar să-i dea şi o bere pe timpul ăsta călduros. Telefonul şi aplicația lui, google maps, ne-au dus țintă la destinație. GPS-ul propriu-zis? Un gadget depăşit uitat în torpedou.

Citisem despre problema locurilor de parcare şi de intransigența autorităților vieneze privind aşezarea maşinilor în locuri nepermise, aşa că, îngrijorarea noastră a persistat până în momentul în care am ajuns în fața blocului unde rezervasem apartamentul. Proprietarul îmi recomandase, ( să mănânce ceva şi gură ăluia ) pe booking, o parcare subterană din zonă, ba chiar îmi dăduse şi lincul ei. 18 euro/ 24 h. Ej nebun? Am avut bulan. Parcarea pe stradă era moca, prin urmare, până am făcut check in-ul, soția a stat la pândă după unul liber. Aşa am proptit maşina 4 zile cât am hălăduit prin Viena.

 

Cum ora de relaxare după drum era întotdeauna obligatorie, cum aragazul cu inducție austriac ne aştepta să facem rapid o friptură cu legume, cum soția trebuia neapărat să tragă o țigară, am ieşit în oraş pe la 5, îmbrăcați la tricouri uşoare, pantaloni scurți şi sandale. Aveam o sete de bere, mamă, mamă! Cum sunt curios din fire, dorindu-mi să ştiu cam cum se mânca cartierul în care aveam să stau, am dat cu ochiul în jur păna la stația de metrou. Lume colorată, mai mulți de dincolo de mări şi țări, kebap, şaorma, dacă înțelegeți ce vreau să spun, globalizare, nici austriecii nu mai sunt blonzi cum erau odată, de toate pentru toți este loc sub soare pentru popoarele vechi și noi. Nu ne-am făcut griji. Venisem să ne distrăm, doar!

 

Info: am stat în Favoriten, cartier bun, nu strălucit, liniştit totuşi, pâna la stația de metrou Reumannplatz 10 minute pe jos. Linia U1 până la Operă, 3 stații (Karlsplatz), până la catedrala Ştefan, 4 stații (Stephansplatz) până la parcul de distracții Prater încă două-trei (Praterstern).

Am ajuns în centrul Vienei, amândoi ieşind din metrou dornici de a inhala aer occidental. Și Viena are din belşug. Mai ales bere blondă pe care am savurat-o pe un şezlong în buza Canalului Dunării, asta numai după ce am admirat lung Catedrala Ştefan. Ne-am plimbat mult, am mâncat înghețată ‘scumpă’, italiană, iar ne-am plimbat, am savurat fiecare moment ținându-ne de mână, noi doi într-o mare de turişti.

Am ajuns ‘acasă’ extenuați, dar dornici de a porni următoarea zi de concediu în forță. Aveam atâtea de văzut. Hi, Viena! (va urma)

canva-photo-editor (1)

Urmarea aici